circular thinking

Iubesc igiena

2012-01-24T11:34:00.001+01:00

“Societatea noastră occidentală contemporană, în pofida progreselor sale materiale, intelectuale şi politice, duce tot mai puţin la sănătatea mintală şi tinde să submineze la individ securitatea personală, fericirea, raţiunea şi capacitatea de a iubi; ea tinde să-l transforme pe individ într-un automat care plăteşte pentru eşecul său uman cu o creştere a bolilor mintale şi cu o disperare ascunsă sub un imbold frenetic de a munci şi de a obţine aşa-zisa plăcere.

Să ne ferim de a defini igiena mintală drept prevenirea simptomelor (nevrotice). Simptomele, ca atare, nu sunt duşmanul ci prietenul nostru; acolo unde se manifestă simtome, există un conflict şi conflictul arată întotdeauna că forţele vieţii care năzuiesc spre integrare şi fericire se mai luptă încă. Victimele cu adevărat pierdute ale bolilor mintale se găsesc printre cei care par a fi cei mai normali. Mulţi dintre ei sunt normali pentru că s-au adaptat atât de bine la modul nostru de existenţă, pentru că glasul omenesc a fost redus la tăcere atât de devreme în cursul vieţii lor încât ei nici măcar nu mai luptă să nu sufere şi nici nu mai manifestă simtome, aşa cum se întâmplă în cazul nevrozatului.

Ei nu sunt normali în sensul absolut al cuvântului; ei sunt normali doar în raport cu o societate profund anormală. Adaptarea lor perfectă la această societate anormală dă măsura bolii mintale. Aceste milionane de oameni anormali de normali, ducând o viaţă cuminte într-o societate la care – dacă ar fi fiinţe pe deplin umane – n-ar trebui să se adapteze, mai au “iluzia individualităţii”, însă de fapt ei au fost în mare măsură dezindividualizaţi. Conformismul lor devine treptat asemănător cu uniformitatea. Dar uniformitatea şi libertatea sunt incompatibile. Uniformitatea este, de asemenea, incompatibilă cu sănătatea mintală… omul nu este făcut să devină un automat şi, dacă ajunge aşa ceva, i se distruge baza sănătăţii mintale.”

Aldous Huxley “Reîntoarcere în minunata lume nouă”

Avantaj pacienti psihiatrie

2011-11-12T17:20:00.001+01:00

Adica de ce nu e in regula sa vorbesti singur? Nu stiu de unde a aparut si ce baze are chestia asta. Daca vorbesti fara un interlocutor e clar ca esti nebun.

NE-BUN.

Eu eram constient de treaba asta. Si ma simteam prost de fiecare data cand vorbeam singur. Pana mi-am dat seama ca de fapt eram atat de bine conditionat sa nu vorbesc singur incat nici n-o faceam de fapt. Iata cum se intampla.
Ma gandeam la ceva si ma amuzam asa tare incat pufneam in ras. In momentul ala se activa conditionarea si imi dadeam seama ca sunt singur in camera, ca n-ar trebui sa vorbesc, si exclamam:
- Vorbesc singur!
Moment in care ma simteam prost ca "doar nu sunt nebun sa vorbesc singur".
Acum, daca stau sa ma gandesc, nu gasesc decat lucruri bune despre vorbitul singur.

Beneficiul 1: Amuzament si defulare

Poti sa zici orice. Orice n-ai putea sa spui cand esti cu cineva de fata. Sigur, poti sa ti le spui si in gand. Dar in loc sa vorbesti singur in cap, vorbesti singur pe gura si te gandesti la altceva cu capul. Oricum te saturi de atata vorbit singur in gand in restul timpului, cand esti cu cineva si nu poti sa dai pe goarna orice.

Beneficiul 2: O conversatie decenta.

Asa cum vorbesti cu cineva care stie ce zice, stie despre ce vorbesti, cu care esti gand in gand. Si asta nu e putin lucru. Majoritatea discutiilor cu alte persoane sunt greoaie. Tre sa te opresti sa explici si sa adaugi informatii la punctul celuilalt de vedere ca sava intelegeti intr-un fel. Foarte obositor.

Beneficiul 3: Timp de gandire

Ai sa descoperi ca de fapt, nici nu prea "stai de vorba cu tine" prea des. Cand e in gand, discutia nu e discutie. Mai degraba un monolog aclamativ/interogativ.

-Imi vine sa ma pis? te intrebi. Imi vine sa ma pis, iti raspunzi si pac, te duci si te pisi.
-Sa spun nustiuce? Spun. Si zici.
-Ma plictisesc? Ma plictisesc. Pot sa plec? Nu! si stai
Si asa mai departe.

Daca muti discutia cu voce tare, si te si auzi vorbind, parca ai mai mult timp sa te gandesti la ce sa spui. Devii mai profund.

Beneficiul 4: Curaj

Ne e frica sa spunem unor lucruri pe nume. E greu sa admiti chestii grave, sau importante si daca n-o faci, le uiti. Ca atunci cand visezi, daca nu zici cu voce tare ce ai visat, cand te trezesti - pac! - uiti tot.

Daca spui lucruri singur functioneaza ca un fel de repetitie pentru viata reala. Ai sa reusesti sa spui la birou ca tu nu vrei sa muncesti in weekend, chiar daca e greu sa refuzi. Ai sa reusesti sa ii spui colegului enervant ca te scoate din minti cu clefaitul. Ai sa poti sa ceri o prima chiar daca ti-e tarsa. Sau altele fara legatura cu biroul.

Una peste alta, eu vorbesc singur. Fiti voi mai tacuti si mai sanatosi la cap.

Bagati-va urechile in ochi pentru astea

2011-11-07T15:01:00.003+01:00

Auzi o melodie misto si iti ramane in cap. Ti-o pui pe mp3 player si o asculti cand vrei tu. O dansezi fericit in club din cand in cand.

Asta voi. Eu nu.

O melodie misto e ca un gadget. Ca atunci cand primesti ceva cadou si nu poti sa te dezlipesti de el. Sau ca o pereche de pantaloni pe care ii vroiai de mult si pe care ii cumperi in sfarsit si ajungi sa-i porti in fiecare zi timp de jumatate de an pentru ca iti plac atat de mult.

Ascult o melodie misto de 30 - 40 de ori pe zi. Pe repeat. Nu are sens sa fac nimic daca nu e melodia pe fundal. Scriu cu ea in casti. Ma uit la seriale cu melodia pe fundal. Nu ma deranja pentru nimic in lume daca o ascult. O dansez singur in camera si ma stramb in oglinda. Imi innebunesc prietenii cu ea. Obsesiv - compulsiv.

Si asta e numai de la melodie, de la audio adica. Intru in mood, ma aliniez la ritmul ei. Asta se intampla pentru ca imaginatia mea o ia razna pe melodii misto. Imi fac tot felul de filme, se petrec intamplari, imi fac in cap alt videoclip de fiecare data cand o ascult. De aia prefer sa nu ma uit la clipuri. Las creierasul sa faca ce vrea el.

Sunt videoclipuri si videoclipuri insa. Si trebuie sa recunosc ca unele, foarte rar, devin inseparabile de melodie. Atunci nu mai e numai de ascultat. Ca sa poti sa intri in film trebuie sa si vezi. Am trei exemple.

Prima e de la Florian:

A doua e de la Bean

A treia de la Catalin

Asa, sa nu fiu eu singurul obsedat.

gandirea asta circulara

2011-10-01T13:24:00.001+02:00

Demult - mi-e lene sa investighez acum cat timp - am numit acest blog circular thinking.

Asta pentru ca mi s-a parut ca trec prin trei stadii cand trebuie sa aleg cum sa actionez intr-o anumita instanta: intai aleg instinctiv, dupa aia imi cenzurez alegerea facuta pe motiv ca e instinctiva si aleg o ruta mai rationala, doar pentru ca mai apoi sa se demonstreze a fi fost o alegere neinspirata si sa ma intorc la prima mea alegere, cea instinctiva.(mie treaba asta mi s-a parut a fi circulara)

Uitasem teoria asta in detaliu pana acum vreo cateva saptamani cand, cu rusine si stupoare, am realizat ca asta nu inseamna neaparat "circular thinking".

Azi mi-am luat in sfarsit inima in dinti si am cautat.

Bineinteles ca eram pe campii.

Circular reasoning: a use of reason in which the premises depends on or is equivalent to the conclusion, a method of false logic by which "this is used to prove that, and that is used to prove this"; also called circular logic.

Da' e in continuare un nume misto de blog.

Footstorming

2011-05-22T02:05:00.000+02:00

Primul meu drum lung cu bicicleta a fost prin clasa a VII. M-am dus cu un prieten in Talcioc, un fel de targ la capatul Focsaniului, de unde am cumparat un Mountain Bike albastru cu 700.000. Era o suma enorma pentru mine. Alocatia era o suta si ceva de mii pe atunci. Nu era de marca, scria Montan Bike pe ea cu galben. Luna aia mi-am cheltuit alocatia pe un bidon galben sa se asorteze cu scrisul de pe ea, o borseta triunghiulara care se monta pe cadru si care si acum mi se pare misto, niste manere galbene de cauciuc pentru ghidon si un stop pe spate. La o saptamana sau doua dupa am plecat cu un prieten bun in cel mai greu drum pe care l-am facut vreodata. Am plecat din Focsani dis de dimineata. Aveam bidoanele pline cu ceai, ranitele in spate si eu - un cort de o persoana in care intentionam sa campam cand obosim. Planul era sa pedalam pana la Tabara Galaciuc, vreo 70 de km. Acum, cand ma gandesc, mi se pare o nebunie. Eram tare mici, nu aveam antrenament si cortul ala cu cadru de fier avea 10 kile. Am ajuns noaptea in tabara, cu o pana pe drum si cu picioarele de cauciuc moale.

15 ani mai tarziu, saptamana trecuta, dupa o luna ca un marfar pe montagne russe, m-am hotarat sa ma duc din nou. De data asta pana la Lepsa, mai departe cu 10 kilometri decat ultima oara. Mi-am ales tovarasii de drum pe spranceana. Copywriter Buje, cu fler la rime si ganduri adanci si CS 3.0 Andrei, cu fler la copyriteri si nervi de otel. Amandoi curajosi, antrenati si nefumatori. Curajosi pentru ca nu e de colo sa mergi 400 de km cu trenul si 160 de kilometri cu bicicleta intr-un singur weekend. Am sperat pana in ultima clipa sa nu se razgandeasca. Nu aveau de gand sa faca asa ceva bine inteles, dar eu am luat raul inainte si nu le-as fi purtat pica daca ar fi dat bir cu fugitii.

Am imprumutat pentru drum masinaria minunata pe care Steven o numeste pe nedrept bicicleta, e ca un Mercedes mult mai usor. Thanks a lot! Laurentiu (care daca ar fi venit cu noi rata ceva de ne-ratat) mi-a imprumutat o casca foarte tare, fara de care daca nu-mi spargeam capul sigur faceam o mare insolatie.
Am prins ultimul tren spre Focsani, pe o ploaie torentiala.

Eu cu bicicleta gri, casca gri, geaca rosie si rucsac albastru. Buje cu bicicleta neagra si casca albastra. Andrei cu bicicleta rosie, geaca rosie, rucsac rosu si casca neagra.

In tren - supra control. Am platit 15 lei bilet pana la Ploiesti pentru fiecare bicleta si dupa ce le-am foit 15 minute pe toate partile, am reusit sa le inghesuim in cel mai ingust ungher din tren, chiar sub nasul controlorilor. Dupa care am stat in picioare pe hol gandindu-ne, ca oricine, ca poate pleaca cineva cu ele. Pana la Ploiesti am baut berile luate din Gara de Nord (prima bere bauta vreodata de mine in tren, daca e baieteala sa fie pana la capat) si ne-am dat seama ca nu pleaca nimeni cu nici o bicicleta. Dar am ramas pe hol ca era mai interesant. De notat ca am dat cu banul cine sa se duca dupa urmatoarea runda de bere. A picat Buje si la Ploiesti a iesit repede pe peron. Dupa nici 2 minute a plecat trenul si urlam dupa el cu controlor cu tot sa se urce repede. Urcase deja si se miscase atat de felin incat nu l-a vazut nimeni. Oau.

La Focsani, pe peron, ne-a acostat un politist 1/5.0. Un politist Blogger. Care, fara sa fie baut, ne-a tinut de vorba 5 minute, probabil exaltat de aerul nostru metropolitan, si ne-a povestit cat de suparat e el ca in Focsani, in piata mare, n-ai voie sa te plimbi cu bicicleta in weekend. El carevasazica a scris pe blog, a tras un semnal de alarma, dar daca nu mai zice nimeni altcineva nimic n-or sa schimbe legea rea. Ne-a placut de el, dar ne grabeam si am stat ca deh, nu-i tai macaroana cyberpolitaiului de provincie.

Planul era sa innoptam la ai mei Vineri spre Sambata asa ca ne-am dus direct acasa. Unde ne astepta o Masa De Duminica, in sufragerie, cu antreuri, salata cu ridichi, piure si friptura de pui la platou. Nu stiu de ce m-a luat prin surprindere, camarazii mei de drum se asteptau la asa ceva cumparand in prealabil , in pofida protestelor mele, o sticla de coniac si o cutie de Ferrero. Baieti fini.

Am dormit de am rupt si am plecat la drum doua zi pe la 10. Din nefericire sau din graba am plecat ca fraierii pe stomacul gol. De asta ne-a parut rau mai tarziu. Intai si intai ne-a parut rau de Vantu din fata. 19 km in campie, pana la Bolotesti, am pedalat de parca urcam Transfagarasanul. Ar fi trebuit sa fie partea usoara a drumului. Soarta. Undeva pe la km 15 m-a lovit foamea. As fi mancat o omleta. Nu eram singurul. Pana la Km 25 n-am gasit nici un loc unde sa poti manca asa ceva.

Acolo, vis-a-vis de curtea Baronului De Vrancea, e o terasa mica cu un restaurant. Eram déjà teribil de obositi asa ca ne-am prabusit pe o bancuta. Andrei a vrut omleta “imprastiata”, adica “nu ca o clatita”. Buje ne-a povestit dupa ca bucatarul a fost ofensat de postura ciudata in care l-a pus comanda. Andrei a mancat omleta clatita. Am stat de vorba la soare, bucurosi ca se potolise vantul.
Era ora 1 cand am plecat si abia trecusem de treimea cea mai usoara din drum. Pentru siguranta le spusesem ca sunt 90 de km pana in lepsa. Déjà aveam dubii ca putem ajunge acolo pana seara. Fiecare bucatica din drum mi-a adus aminte de prima calatorie. Cu 15 ani in urma ne oprisem la acelasi restaurant. Era mult mai mare si plin de oameni, in timp ce curtea Baronului era mult mai mica, cu un gard normal, nu cu zidul de beton de 3 metri de acum. Ce ma ingrijora era ca nu tineam minte sa fi fost obositi atunci. Ne oprisem sa ne uitam la niste fete, nu de oboseala. De la vant cu siguranta, mi-am spus, si am pedalat in continuare.

Buje nu parea obosit deloc. Ne-a precizat ca e pentru ca duce o viata sanatoasa. La intarea in Valea Sarii mi-am aprins o tigara si am fumat-o in sa. Eu am ritmul meu. Imi cunosc bine pragurile si am invatat ca trebuie sa le depasesti si atat. Cand esti obosit – pedaleaza inca un pic. Dar nu repede. Incet si metodic, ca si cum ai stinge o tigara indaratnica in scrumiera. Ca elicea unei eoliene. Stiu sa ma uit in jur. Daca uiti sa faci asta si ramai incrancenat cu privirea inainte sau in asfalt, nu mai ai resurse sa continui. It’s all in the head.

Buje merge des cu bicicleta. Andrei nu. Andrei era ca mine acum 15 ani. Cand ne-am dat jos de pe bicicleta in Valea Sarii, dupa 50 de km, simteam ca ne-a sudat cineva cate o platosa grea de otel pe coapse. Ramai cu muschii incordati si dor de te ia mama naibii. Valea Sarii e un sat lung tare, 5 km dintr-un capat in celalalt. Eu cu Andrei am mers mai incet. Buje, cu viata sanatoasa, a luat-o mult inainte. Asa ca am facut popas separat. Eu cu Andrei la un capat, Buje la celalat. Pentru mine durerea asta e placuta, am picioarele obisnuite cu ea. Au ajutat si multele pastille de calciu cu magneziu pe care le-am luat pe drum. Andrei era 3 % calciu cu magneziu. Parca te si calmeaza magneziul. In fine. Am aflat ca si Buje, la 5 km departare, tot praf de oboseala era.

Din Valea Sarii pana in Barsesti si mai apoi pana in Tulnici drumul nu te mai iarta. Ne-am dat jos de pe biciclete si am luat-o la picior cand panta era prea abrupta. Abia urcam si asa. Peisajul e fabulos. Se vede ca din avion in jur, un tinut verde si salbatic. Ca in Lord of The Rings. Omleta se dusese de mult si ne era foame. In trei sate n-am gasit nici un loc sa mancam o supa. Cei din Valea Sarii spuneau ca o sa gasim in Barsesti. Cei din Barsesti ne trimiteau in Tulnici si cei din Tulnici in Lepsa. Am rontait niste surori mai sfaramicioase si mai mici ale Eugeniei si niste banane cum n-am mancat niciodata. Bune tare de tot. Sau poate ne era noua foame.

Din Tulnici pana in Tabara Galaciuc am urcat pe langa bicicleta. Acolo era punctul terminus. Nici cu 15 ani in urma nu trecusem cu bicicleta de tabara. Nu stiam ce urmeaza in urmatorii 10 km. Era 6 dupa amiaza. Din fericire, de acolo mai mult am coborat pana in Lepsa, pe un drum superb, neasfaltat. La 7 si ceva am tabarat in prima pensiune mare dotata cu restaurant si am comandat de mancare. Eram atat de infometati incat uitasem si de oboseala si de tot. Am halit o ciorba de burta si ne-am revenit treptat. Lepsa era ocupata cu PSDisti. Am convins matroana pensiunii ca venim de 5 ani acolo si nu am facut niciodata rezervare, ca vine noaptea si nu ne putem intoarce, asa ca daca nu ne trimite in alta camera o sa ne culcam frumusel pe cea mai apropiata masa din restaurantul dansei. Dupa 40 de minute si 15 telefoane ne-a gasit o camera la Dana 3. Nici n-am indraznit sa intreb daca au apa calda sau altceva. Orice pat era bun. Doar ca a trebuit sa ne intoarcem ceva drum, pana la intrarea in Lepsa, si apoi sa intram pe un drum paralel, desfundat de paraul Putna. Si se lasase noaptea.

Dupa o scurta repriza de off road nocturn ne-am trezit in locul cel mai misto din Lepsa. O cabana mare langa care susura un paraias. Inauntru cald si bine, un living enorm, 130 lei camera cu un pat dublu si unul pliant langa. Dupa o tuica si un dus cald nu mai stiu ce s-a intamplat pana dimineata. Ne-am trezit tarziu si am mancat un mic dejun atat de copios incat mi se face foame de fiecare data cand ma gandesc. Omleta, lapte, cafea, paine taraneasca prajita cu unt si cu gem si suc de portocale. Buje s-a intretinut cu un catel. Eu si Andrei ne-am uitat la nori. Ne-am facut cu totii planuri sa facem un teambuilding in acelasi loc, si mai apoi, la batranete, sa facem o casuta.

Am facut 11 ore de la Focsani la Lepsa si doar 6 ore inapoi. Mai mult am coborat. Cu viteze spectaculoase si placutele de frana incinse Mercedesa lui Steven a stat infipta in drum ca pe sina. Mi-am adus aminte de bicicleta albastra cu care am coborat de mult, care vibra din toate incheieturile si de gandurile negre pe care mi le-am facut atunci amintindu-mi ca vanzatorul bicicletei ma avertizase ca sudase cadrul undeva la mijloc in urma unei rupturi.

Am ajuns inapoi in Focsani pe la 17.30 dupa amiaza, am mancat rapid o ciorba si am taiat-o spre gara unde trenul spre bucuresti pleca la 18.35. Cum am iesit din curtea alor mei mi s-a spart roata din fata. Mai exact am descoperit ca era moale ca un balon spart. Probabil un por. Am mers pe ea asa pana la gara si am urcat in tren in ultimele 20 de secunde.

Buje ieri si-a schimbat cauciucurile si placutele de frana. Deci e pregatit de inca o calatorie. Andrei mi-a spus insa ca nu mai vrea sa faca drumuri atat de lungi. Dar l-a prins si pe el microbul. Si nu mai scapi. Si e din ce in ce mai usor.

View Larger Map

parole

2011-05-09T22:26:00.000+02:00

E horror. Am ajuns sa folosesc 21 de parole. Si, bineinteles, nu le mai retin decat pe jumatate.

Pe la inceput cand aveam numai 5 - 6 conturi mi se parea mai simplu - am UN USER si O PAROLA la toate. Si o vreme a mers. Ca pe vremuri cand nu stiam lunile calendarului si mi se parea ok - de ce sa le stiu? Daca am nevoie - ma uit in calendar. He he. Pana am realizat ca e imposibil fara sa le memorez a durat ceva vreme.
In fine, mai multe site-uri si motoare - mai multe reguli, asa ca nu am putut sa folosesc doar o parola pentru mult. curand a trebuit sa mai inventez una de 7 litere ca aia veche avea numai 5 si nu, nuuu - trebuie mai lunga ca nu e safe. Asa ca am mai inventat una de sapte, la fel, memorabila. Apoi a trebuit sa pun si cifre. Si mai e o tagma de parole pe care trebuie sa le schimbi pur si simplu din 2 in doua saptamani.
In momentul de fata nu mai stiu nimic. pe Blogger n-am intrat de doua luni pentru ca nu mergea nici una din parolele universale. Stiti cum e cand te gandesti la o parola si zici - "aaaa, e perfect, cum sa uit asa ceva - radu(asa ma cheama) tudor (asa il cheama pe fratemiu) si 1 2 3. radutudor123. Pare memorabil.
Nu e frate... o uiti a doua zi sigur.

Asa ca am hackerit contul de google sa scriu postul asta. A fost foarte greu si cu ocazia asta am inventat carnetelul de parole.

Test de prostie involuntara

2010-04-17T14:40:00.001+02:00

Am primit pe mess un banc despre unguri, dupa cum urmeaza mai jos:

Ajung doi unguri in Bucuresti... Fără nici un ban, foame mare, ce se gandeste unul:
- Hai sa ne despărtim si să cersim si la sfârtitul zilei ne întâlnim să vedem cât a strâns fiecare...
Zis si facut! Se despart ei, pleacă fiecare unde crede de cuviintă si pe înserat se intalnesc dupa cum au stabilit.
- Tu cât ai strâns?
- 10 lei...
- si cum ai facut?
- Am fost într-un parc si am scris pe un carton: NU AM SERVICI, AM 3 COPII DE CRESCUT, VĂ ROG SA MA AJUTATI! Dar tu cat ai strâns?
- 7.658 de lei.
- Iooy!!! Dar cum ai facut?
- Am scris pe un carton: ÎMI LIPSESTE 1 LEU SĂ MA ÎNTORC ÎN UNGARIA !

Ati ras?

Mie mi s-a facut parul maciuca.

Vreau sa ma adresez celor care au zambit imediat dupa ce au citit bancul, dupa care au cazut pe ganduri.
Am cautat bacuri despre romani pe net si n-am gasit nimic. Pentru ca sunt in ungureste. M-am gandit cum ar fi sa ma mut la Miercurea Ciuc peste cativa ani. Si cum ar fi daca as avea si un pusti de dat la scoala dupa mine. Oare ce-ar spune despre bancurile pe care nu le stiu? Ar rade si el?
Nu e nimic amuzant la bancul asta. Absolut nimic. E ok daca te-ai amuzat o secunda inainte sa intelegi, nu e nici o problema. Dar doar pentru o secunda. Si doar daca intelegi dupa aia ca textele astea (da, nu e deloc un banc) sunt manifestari ale unor minti inguste. Ca imprastie ura si glorifica segregatia.

Am citit un articol excelent in Decat O Revista. Daca ai zambit o secunda te rog sa citesti si tu. Se cheama Un Magor, doi Magor si e scris de Magor Csibi. E despre copilaria unui maghiar in Miercurea Ciuc. Mi-ar placea sa aud aceeasi poveste in ungureste, pe alta scena.

In rest pace si sa nu mai radeti inainte sa ganditi.

Meteo?

2010-03-16T11:03:00.001+01:00

Zi frumoasa azi. Era soare cand am iesit. Mi-am luat cu incredere copia mea foarte proasta dupa Ray Ban, am lasat fesul acasa si am luat-o cu incredere spre metrou. Ce e misto cu ochelarii astia e ca, in fond, arata exact ca aia originali daca te uiti mai de departe la ei. Abia daca te apropii te prinzi ca sunt "o clona". Plasticul de pe dinauntru e coclit de la transpiratie si caldura, si-a pierdut luciul, e ridat asa. Dar nu ma deranjeaza. Mie imi place plasticul intunecat pe post de lentile. Nu intra nici un pic de soare. In plus, aduc a orb. Orbii sunt cool.
Doua statii de metrou pana la Gara de Nord. E minunat, de o luna merg in fiecare zi la gara. Ma intreb in fiecare dimineata - iau trenul sau ma duc la birou? Suna stupid, cine s-ar duce asa neplanificat, aiurea? 4 minute in metrou insa, adormit si cu castile in urechi, pentru mine asta e o intrebare serioasa. Si reala. Aleg in fiecare zi sa ma duc la birou. Asta e partea a doua. Dar am optat!
Ce fac la birou? Ma gandesc. Nu fac nimic efectiv, in sensul practic al cuvantului. Pur si simplu stau si caut idei. Astept o revelatie. Una mica. Una mare ar fi si mai buna. Ceva de genul asta:

Deocamdata, n-am aparut prin nici un ziar. Mai astept. Mai am rabdare.
Vine si vara... Pacat ca nu e ok sa pleci cu trenul la mare.

Colegii mei de birou canta in fiecare zi la diverse instrumente exotice. Un fluier, o muzicuta, o clapa mai ciudata. Am descoperit si eu un instrument misto. Se cheama Badoneon, e un acordeon mai mic.
Mi se pare foarte tare.
Deci sa vina vara odata ca o iau razna. QED

P.S. : Noroc cu prieteni, am aflat de chestia asta:

Stiu ce faceti cand va incuiati in camera

2009-11-26T10:39:00.001+01:00

Va e rusine sa recunoasteti? Va simtiti prost? Sa stiti ca nu sunteti singuri. Toata lumea face asta! Nu trebuie sa va rusinati.

De ce sa te simti aiurea ca citesti Harry Potter? E grozav!

Ca ai putea sa citesti alte carti e perfect adevarat. Eu am citit si alte carti. Asa si? Imi place fantasy. Ador SF.

Daca refuzi sa intelegi ca poti sa creezi o mie de lumi in imaginatia ta, n-ai sa fii capabil sa intelegi nici macar una, asta in care te duci la munca, la cumparaturi, in care te suna prietenii sa te scoata in oras sau te duci in vizita la parinti.

Avem un ditamai creierul care sta in majoritatea timpului DEGEABA. Normal ca o sa incercam sa ne imaginam toate prostiile cu el. Singurul loc in care poti sa fii cu adevarat liber e in cap.

Exista insa oameni care depasesc granita asta si sunt liberi pe hartie. In carti. Oameni care viseaza lucruri imposibile si le aranjeaza in carti, in asa fel incat sa ne prindem si noi pana unde merge libertatea asta din cap. Poate in momentul ala o sa fim mai liberi si in realitate.

Ati citit Stapanul Inelelor? NU? Dar ati vazut filmul. Ei, cartea e mai misto decat filmul.

Harry Potter? Cartea? Aceeasi poveste.

Busola de aur? Asta cu busola de aur e groasa rau.

Sunt trei carti de fapt, sub numele de His Dark Materials. Prima in seria asta este Busola de aur. Dupa care s-a facut filmul. Insa daca nu citesti cartea n-ai sa intelegi ca nu e vorba doar de o lume fantastica in care ursii polari vorbesc cu voci baritonale si oamenii zboara in baloane. E vorba despre Religie. Si despre Prostie. Si despre libertatea de a gandi.

Poate ca sunt eu un ciudat si lumea normala nu citeste Harry Potter ci Hemingway. Da. Sigur.

Pentru restul ciudatilor (?) ca mine Ana Muffin a dat drumul la Academia Austera.

Eu nu zic acum ca fata asta nu e sarita de pe fix. Pentru ca e. Site-ul nu are legatura cu asta insa. Pe site gasiti recenzii la cartile despre care vorbeam mai sus. Multe, multe carti. Asa ca daca nu stiti incotro sa o apucati daca ati citit Silmarillion uitati-va pe aici.

Si dati-va jos de pe scena cu fitele vietii. Mai bine sa citesti despre elfi, dragoni si sabii fermecate decat sa te lauzi din an in pasti cu un Dostoievky din care n-ai trecut de primul capitol. Si stiati ca sunt elfi si pe la noi prin tara? Se cheama altfel insa. Cred ca Muffin are legatura cu I-ele.

Cum sa aperi un sarpe

2009-11-21T18:28:00.006+01:00

"Sarpele" e o lovitura infailibila la fusbol. Pocneste bila ca resortul la pinball, nu vezi decat o dunga portocalie. Lumea ii zice "snake" mai des, dar suna mai bine "sarpe".
Care e treaba cu jocul asta? E ca un mini teren de fotbal, mare cat sa incapa doi oameni unul langa celelalt la joc. Se joaca la dublu - doi pe o parte si doi pe cealalta. Peste teren trec 8 tije metalice, pe fiecare tija e un numar de figurine de plasic - toate de aceeasi dimensiune - in forma de jucatori de fotbal. 4 tije se controleaza de pe o parte a mesei - 4 de pe cealalta, astea sunt echipele. Se introduce o bila pe terenul acoperit de sticla si scopul e sa o bagi in poarta adversa folosind jucatorii de pe fiecare bara. Barele sunt cilindrice, se invart si se misca pe laterala mesei. Teoretic orice traseu al bilei de la un capat la celalt al terenului poate fi oprita cu una dintre formele de plastic sub controlul echipe tale.
Prima tija, din fata portii, are o figurina. Urmatoarea are doi. Asta e apararea. Cu ei trebuie sa aperi poarta. Eu joc in aparare pentru ca acolo am invatat sa joc de la inceput si mi-am imbunatatit performantele in timp. Acum am si reflexe, marchez frumos de la distanta.
In fata apararii e o bara controlata de echipa adversa, cu 3 figurine. Astia iti trag la poarta cel mai des. Urmeaza 2 bare pe centrul terenului, unde cate 4 figurine stau fata in fata. Una e a partenerului tau care joaca in atac, cealalta de a adversarului. Inca o bara dupa mijloc, la fel cu bara din fata portii tale, apoi urmeaza apararea adversarului.
La jocul de atac sunt de-abia la inceput. Invarteam stil "elicopter" si eu cam pe vremea asta anul trecut. Asta iti vine sa faci cand dai peste o masa de fusbol pe undeva si n-ai mai jucat, te uiti la barele pe care sunt fixati jucatorii, vezi ca se invart, observi ca e si o bila pe masa si incepi sa invarti cat poti. E amuzant pana joci cu cineva care stie sa joace, punct in care pierzi la zero.

Am jucat in aparare pentru ca acolo mi s-a parut mai usor, e capatul mesei si ai o laterala acoperita. Mi se parea confuz sa joci cu barele din fata - adica in atac. Foarte greu de oprit bila, greu de manevrat. In spate, la poarta, macar prinzi bilele ratate.

Strategia mea de aparare tine de atentie distributiva, trebuie sa fii atent cu un ochi la jumatatea ta de teren si cu celalat la jumatatea indepartata. Chestie foarte greu de realizat, ca si cum ai incerca sa te uiti si in stanga si in dreapta in acelasi timp. Dar mi-a iesit pana la urma, acum apar si golurile direct de la poarta. Foarte periculoase si greu de aparat. Nici nu stii de unde vine bila.

Sunt o multime de stiluri de joc. La fel de multe feluri de lovituri. Evoluezi pe masura ce joci si inveti sa pasezi bila intre jucatorii controlati de tine sau partenerului tau. Poti sa incerci sa pacalesti ochiul in o mie de feluri. Toate au o fisura. Daca ochiul e mai rapid decat mana, viteza nu are nici o sansa in fata reflexului unui jucator cu experienta. Plus ca poti sa estimezi unghiurile, ca la biliard. A ramas o singura lovitura cu care am probleme. Sarpele.
Sarpele e o lovitura directa la poarta de pe linia de atac a adversarului. Jucatorul e cu partea interioara a antebratului pe manerul barei, presand bila cu jucatorul mic de plastic inclinat cu baza spre poata. Se suteaza tragand de brat in sus, si ruland manerul foarte rapid. Jucatorul de plasic se ridica de pe minge, se roteste la 360 si loveste bila. Daca inainte de asta ai miscat putin jucatorul pe bila, portarul e destul de confuz, si smucirea brusca din brat duce confuzia mai departe. E greu de aparat.

Am dat peste atacanti care nu stau deloc intr-un loc, preseaza bila si o misca pe linia de atac foarte rapid, lovitura efectiva e total neprevazuta.

Cum sa aperi asa ceva?

Prima metoda e sa acoperi mai mult din spatiul portii prin balansarea apararii. E tot la ghici - dar macar sunt mai putine sanse sa nimereasca. Asta daca omul din atacul advers nu poate preciza cu exactitate in ce parte o sa trimita bila. E o treaba de o fractiune de secunda, e greu sa calculezi directia prea eficient. In cazul in care joci cu un expert treaba nu mai sta la fel. Cel mai probabil poate sa suteze fix in coltul portii sau pe centru. Depinde unde vede spatiu. Si aici intervine metoda doi. Poti sa creezi un spatiu artificial, sa-l pacalesti pe atacant. Si sa estimezi cat ii ia sa ia decizia sa traga. E cu doua taisuri, pentru ca daca iti ghiceste strategia te-ai ars, o sa iei bataie sigur...

Hot timid de arta urbana

2009-11-18T11:39:00.002+01:00

Mama fura scrumiere din restaurantele cu chelneri idioti. A furat un cutit si o furculita odata - pentru ca nu eram bine dotat in camera de camin. Le-a furat pentru mine. Mi s-a parut un gest uluitor la momentul respectiv. A fost probabil si o lectie, dar n-am inteles-o decat foarte tarziu cand am ramas iar fara furculite si am vrut sa ma aprovizionez de acasa, dar nu mai erau decat 5. Am schimbat N apartamente in Bucuresti si din fiecare am plecat fara tacamuri, fara cateva oale, eventual fara vreun pat sau vreo masuta. Mobilitatea asta dobandita cu greu a secat visteria maicamii in cativa ani...

Ideea e ca nu ma dau inapoi de la gesturi extreme atat timp cat se mentin la nivelul asta timid. I am a survivor.

Am furat odata o furculita pentru ca mi-era dor de mama :).

Weekendul trecut am furat un poster. Din Kontrol. Asta cu zepelinul. Erau 3 sau 4 la intrare, ca panourile electorale. Mi-au placut din prima. Ciorile fac toata treaba.

Le-am vazut cand am intrat si mi-au ramas in cap - asa ca la plecare m-am oprit in fata lor.

M-am uitat in sus. Nimeni. In jos. Nimeni. Am dezlipit un colt. Cand sa trec la al doilea - pasi. M-am sprijinit nonsalant de un perete, ca si cum asteptam pe cineva sau vroiam sa vorbesc la telefon departe de muzica. Au trecut niste indivizi, dupa care am continuat opreatiunea, cu grija sa nu rup colturile. Imi simteam obrajii fierbinti, ca mi-e rusine sa fur chestii, asa ca am mai stat un pic pe scari sa nu para ciudat pentru bodyguardul de afara. Nu era nici unul cand am iesit.

L-am lipit pe sifonier, langa usa. Mai am unul vis-a vis, de la alt eveniment. E misto cromatica, cu verde si portocaliu. Ma consider un fel de luptator de guerilla impotriva tablourilor in serie de la Ikea pe care le vad peste tot, expuse cu mandrie. Stiti cate Marilyn Monroe pixelate am vazut? Brrr.

Nici n-am dat atentie la ce scrie pe el. Abia azi , la 4 zile dupa, am dat un search. Ei bine baietii de la BRUM CONSPIRACY suna foarte bine. Foarte foarte bine. Nici n-auzeam de ei fara furt, inselaciune si alte alea. Canta maine in Kontrol. Am sa merg sa-i vad live, nu se poate sa nu ma duc acum - stau cu zepelinul lor in fata in fiecare zi.

My mom would be SO proud.

Povestile Andradei ies la suprafata

2009-11-13T11:47:00.001+01:00

Blogosfera e ca o scena de muzica underground. Scrii daca ai despre ce sa scrii, daca stii cum si daca iti place. Fara nici un beneficiu. Fara fani. Fara cititori, doar cu prieteni. Scrii de dragul scrisului.
E ca si cum ai lua o chitara in mana si te-ai aseza la coltul unei strazi din Militari de exemplu, si ai incepe sa canti incetisor. Mai vine cate cineva care stie cand o sa canti. Se mai opreste un vecin din cand in cand, te-a auzit de la balcon si i-a placut. Ce se intampla insa cand la coltul strazii se aduna atat de multa lume incat incurca circulatia?
Andrada scrie povesti pe www.verzi-si-uscate.ro de 4 ani. "Povestind Bucurestiul" trecea cu masina prin zona si a vazut multimea adunata la coltul strazii ei, asa ca le-au luat pe cele mai frumoase si le-a publicat intr-o "carte de povesti".
"Povestind Bucurestiul" e o antologie de schite si intamplari din Bucuresti. Nu stiu unde o sa se gaseasca de cumparat, dar sunt convins ca o sa-l gasiti pe undeva in curand. Editura e Epsilon Press.

Pe autoare puteti s-o cititi oricand la colt de strada. Despre taximetristi, romante desantate cu gust interbelic si caini vagabonzi.
E important insa ca se poate ajunge de pe blog pe hartie. Asa ca am sa o zic raspicat. Andrada a scris aiureli frumoase pe blog si lumea le-a pus intr-o carte.
Reconfortant de normal nu?

Dictoane usoare

2009-11-10T09:17:00.001+01:00

tii ca se spune "tine-ti prietenii aproape, dusmanii si mai aproape"...
E de fapt o smecherie, din aia inventata de inteleptii unei alte vremi, cand lumea intelegea niste lucruri si le transmitea mai departe. Azi nu s-ar gandi nimeni "uite asta e o chestie desteapta, hai sa vedem cum o transmitem sa o inteleaga toti prostii, nu doar noi"...
Ideea e ca de fapt cel mai bun prieten ti-e si dusmanul cel mai important. Ei, tipii astia n-au nimic cu tine, doar te vad intr-o cu totul alta lumina, alta perspectiva. Nu se lasa influentati, nu-i dai de pe pozitii. Mereu vigilenti, nu iti iarta nici o geseala. Convingerea lor e ca sunt indreptatiti sa creada ce cred si sa faca ce fac.
Despre astia e vorba, nu despre inamicii comuni, eternii raufacatori. Cum sa ii tii pe aia aproape? N-ai nici o treaba cu ei. N-ai sa te imprietenesti cu cine stie ce idiot care ti-a facut un rau aleator, fara nimic personal.
Inteleptii aia stiau cat de orbeste ne urmam convingerile, si cum nimic nu trebuie sa fie atat de definitiv. Trebuie sa ne schimbam din cand in cand convingerile, din simplul motiv ca se poate. Fara nuante de gri nu exista nici un fel de progres intelectual. Ramanem acolo, penduland prosteste intre alb si negru.
Asa ca nu trebuie sa facem nici un efort. Nu trebuie decat sa-ti tii prietenii pe langa tine si te-ai scos, urmezi dictonul.
Cand eram mic ma gandeam mereu ca e destul de incomod sa-ti tii dusmanii mai aproape ca prietenii. Adica cum? Cat de aproape? Sa te culci cu ei?
Acum sunt dependent si de cafeaua de dimineata cu dusmanul.

tin-te bine

2009-10-24T16:58:00.001+02:00

Ca trec lucrurile pe langa tine.
In timp ce tu te intinzi dimineata in pat, altcineva se urca in tren sperand in capatul liniei.
Te intorci cu fata in perna si iti vine sa stai acolo, in caldura. Ca si cum ziua nici n-ar exista. Altcineva, pana la ora indecenta la care te-ai hotarat tu aseara sa-ti pui ceasul sa sune, s-a indragostit pana peste cap de o colega.
Cat deschizi fereastra si te speli pe dinti, cineva ca tine a iesit fericit de la un interviu.
Douazeci de minute cat sa versi zatul de ieri din ibric si sa pui de cafea, sa tai doua felii de paine si sa le pui in prajitor si sa cauti laptele in frigider.
Douazeci de minute sa citesti cu mintea limpede o pagina care iti schimba definitiv o impresie.
In zgomotul camionului de gunoi poti sa intinzi unt pe o felie de paine prajita sau sa scrii o idee geniala.

Pana sa dai drumul la laptop sa-ti verifici mailul, o lume intreaga a trait intens sau a facut ceva exceptional.

Nu ca-ti vine sa te culci la loc ?

Complex Peter Pan

2009-09-27T03:41:00.000+02:00

Incep sa cred ca e profitabil emotional sa imbatranesti. Eram de parere ca trebuie sa “te pastrezi” cat mai naiv posibil, cat mai aproape de mintea ta de copil ca sa poti sa experimentezi pang-ul ala emotional care e uimirea. Sa poti sa fii surprins placut de ce se intampla in jurul tau. E plictisitor rau fara revelatii care iti sucesc parerile, imagini care te emotioneaza pana ti se ridica firele de par de pe antebrat sau situatii atat de amuzante incat ai zice ca n-o sa mai poti sa fii serios in viata ta.

Pornesti de la un punct in care te uimesc cele mai banale lucruri. E clar ca pe masura ce evoluezi n-ai sa mai razi la glumele la care te tavaleai pe jos cu 3 -4 ani in urma, n-o sa ti se mai supradilateze ochii de la un sarut si n-o sa ti se para ca vezi lumea altfel dupa 19 minute de sitcom. Dar speri sa ti se mai intample, nu sa te schimbe si gata - pa fericire. Asa ca e enervant cand pierzi sentimentele astea gratis si chiar devii ostil la elemente care introduc un grad mai inalt de complexitate. Zici “eu n-am sa stau sambata seara acasa cu o carte in mana” ca si cum un club si o sticla de rom sunt o valoare absoluta la fel cum ziceai cu 10 ani in urma ca n-ai sa asculti altceva decat rock. Drum & bass ? Nu merita nici jumatate de kb pe hard-ul tau.Mhm.

Dar toate astea se schimba. Ajungi sa-ti suni parintii ca ti-e dor de ei sau sa gatesti dupa amiaza. Realitati la care sperai sa nu se ajunga niciodata, cumva. Si vrei sa opresti un pic lucrurile, sa tragi de timp pana nu se ajunge la chestii mai grele. Dar cum ziceam, s-ar putea sa gresesti. Poate nu e nevoie sa recitesti Dune ca sa iti regasesti valorile sau sa pierzi o noapte cu long-drink-uri si flirt incandescent ca sa iti refaci “self-esteem-ul “. Absoluturile de ieri nu sunt altceva decat variabilele de maine, convingeri pe care te bucuri sa le ai, dar preferi sa iti lasi optiunile deschise – in caz ca. Nu stiu daca faci asta ca sa dai peste lucruri mai bune sau sperand ca pur si simplu ai sa te sucesti si ai sa descoperi ceva ce nu observasesi mai inainte, cert e ca e o nevoie de nou care iti schimba parerile inevitabil.

Asa ca azi stau cu o carte in mana, la patru dimineata, in pat, ascultand tracy chapman si scriind notite la fiecare capitol. Eu, care n-as fi acceptat in ruptul capului ca o carte poate sa-ti modifice radical convingerile si daca se intampla atunci esti cam idiot. Care nu concep sambata decat ca pe o gaura neagra in care aluneci printre shot-uri, strazi goale de oameni, noapte si imposibilitatea de a fixa un punct fara sa ti se faca rau.

Adevarul e ca sunt la mijloc. Am un pahar de vin langa mine si m-am oprit din citit sa scriu aberatii solipsiste pe blog. Dar ma simt foarte bine, nesperat, cu increderea pana in tavan si cu fiori pe sira spinarii. As putea sa ies oricand, oricum. Si nu imi mai e frica sa imbatranesc, e misto sa imbatranesti, te faci mai destept. Vrei nu vrei. In stilul asta maine-poimaine anunt relaxat pe blog ca ma casatoresc. Sau deschid o casa de discuri pentru manelisti. Orice numai sa ma mai mire lumea un pic. Optiunile sunt deschise.

Speraclu pentru usa succesului

2009-09-24T11:58:00.000+02:00

Va prezint varianta imbunatatita a masinariei de povesti fantastice

Nu imi vine sa cred ca cine o fi scris, la vremea lor, Ciresarii, Liceenii sau toate filmele cu Sergiu Nicolaescu, a avut acces la o tehnologie atat de avansata. Suspectez un calator temporal roman, fanatic simpatizant al ideologiei balcanic Marxiste. Sa-i spunem Nea' Costache. Cu nepoteii lui, care il vor intelege cu adevarat abia mult mai tarziu cand intra la munca pe santier si devin oameni mandri, dar care il iubesc oricum ca pe unchiul favorit, construieste in hambar o statuie a lui Lenin. Spiritul marelui om, sensibilizat de munca grea a familiei pentru CAP si planul cincinal, insufleteste piatra rece si ii vorbeste lui Nea Costache. Acesta, topit de placere, e gata sa accepte misiunea deceniului, sa calatoreasca in timp pentru a fura cea mai grozava inventie a viitorului - Masinaria de Vise Standardizate. Pe care o transmite pe linie paterna, modificata de asteptarile fiecarei generatii.
Astazi , urmasii lui Nea Costache lucreaza prin televiziuni....

DA, e o chestie cu fata lui Lenin nu? Parca s-ar uita la tine de peste timp... ati avut vreodata vise in care toata lumea pe care o cunosateti are capul lui Lenin?? Daca nu - va invit sa nu va mai ganditi la asta niciodata.

Nevroze wireless

2009-09-23T12:33:00.000+02:00

Cum e cand ai de facut un proiect si stai cu documentatia adunata pe pat dar ti-e tarsa sa deschizi prima pagina pentru ca din momentul ala nu vezi decat doua posibilitati: ori il faci ori nu-l faci. Posibilitatea insuccesului iti moaie picioarele. Si sunt atatea lucruri pe care ai putea sa le faci in loc de 10 ore de munca la o chestie din care ar putea sa iasa fix 0.
Se cheama ca esti nevrotic. Ca un mecanism homeostatic la nivel psihic. Ti-e frica sa iti strici echilibrul interior. Intra la capitolul "alte tulburari psihice". Nu e mare branza. Daca verific acum - s-ar putea sa gasesc si tratamente. Dar pentru ca n-as face altceva decat sa aman mai mult momentul in care ar trebui sa ma apuc de "proiect", n-am sa o lungesc si cu research-uri dupa pastile.
Daca vreti sa investigati fenomenul, fie ca va simtiti cu musca pe caciula sau nu - aici gasiti mai multe informatii.

Am si niste diagrame interesante despre cum ma afecteaza personal nevrozele, pe care daca n-am sa uit sa le copiez de pe caiet, o sa le pun online pe aici.

Tin sa mentionez ca acest post a fost scris cu internet wireless ! De aseara am intrat in randul oamenilor care pot sa scrie pe blog direct de pe buda sau din balcon. Cutiuta neagra cu internet wireless statea de multa vreme pe o masuta in camera, adunand straturi si straturi de praf. Pentru ca nu am reusit sa ma mobilizez si sa o instalez in aproape 2 luni. De ce? Vezi mai sus. A venit un prieten ieri si a instalat-o in 5 minute.

Sunt tulburat psihic, dar am wireless. 1-0 pentru Pollyanna

Cititori romani - pregatiti-va

2009-09-22T10:17:00.002+02:00

Poate ca in vest deja s-a saturat lumea de basme pentru copii. Poate s-au intors la Hemingway si se vor uita dispretuitor la noi. Dar nu conteaza - binele invinge la sfarsit. Noua nu ne pasa ca transforma intr-o gluma ceea ce pentru noi pot fi lucruri serioase. Ba mai mult - ne bucuram pentru aceasta sansa. O s-o transmitem si noi in Moldova peste 40 de ani, sub forma de manuale amanuntite. Nemira abia asteapta.

Va ofer ghidul perfect pentru a deveni un autor de succes in Romania. Sa se noteze ca eu am facut-o, in 10 ani vreau un simpozion Science Fiction in cinstea mea.

Via http://wondermark.com/554/ . Astept propuneri pentru locatie si sponsori.

Un roman, un neamt si un canadian se fac praf

2009-09-19T15:49:00.002+02:00

Un roman un neamt si un canadian se fac praf si stau de vorba. Dezinhibati, se comporta fiecare conform trasaturilor nationale specifice: romanul e visator si docil, neamtul e intreprinzator si critic iar canadianul o face pe prostul fara rezerve.

Neamtul zice:

“In loc sa sparga strazi aiurea prin Bucuresti, mai bine ar investi in canalizari si purificarea apei. Degeaba scapi de gropi pe strada daca omul sta cu miros de canal in casa.”

Romanul riposteaza, partinitor:

“Da, ai dreptate, dar iti dai seama ce efort urias ar implica asta? Abia reusesc sa repare o nenorocita de strada in jumatate de an – d-apoi sa reconstruiasca toata canalizarea sau sa … purifice apa.”

“Nu ar dura atat de mult…sub 7 ani, cred, numai ca e mai mult decat perioada unei guvernari si daca depaseste inseamna ca celalat guvern ar beneficia de avantaje…” zise neamntul si pufni in zeflemea stropind putina bere pe masa.

Canadianul intra si el in discutie:

“Sau ar putea sa omoare o maimuta, ceva…”

Nebagat in seama, ragaie si desface inca o cutie. Discutia continua.

“Da, recunoaste romanul, nimeni nu vrea sa faca vreun cadou puterii viitoare. Daca stau sa ma gandesc insa, sunt toti niste prosti. Nu trebuie decat sa presezi pentru un proiect mai rapid si sa rezolvi in 4 ani, nu?”

“Noi in Germania am putea sa o facem in 3 ani”

“Poate ar face-o dar sunt prea fraieri sa inteleaga cat de mult i-ar ajuta asta. Imagineaza-ti o campanie guvernamentala care sa indemne populatia sa nu mai cumpere apa imbuteliata! Sa bea apa de la robinet si sa economiseasca banii – ca uite - am reparat purificarea! Sau canalizarea – in fine”

“SAU…! Sau ar putea sa omoare o maimuta ? “ zice canadianul si se scuza politicos ca nu e atent la conversatie; pur si simplu nu-i plac maimutele…

“De ce nu incerci sa faci TU ceva in privinta asta?” il intreaba neamtul pe roman.

“Ce as putea sa fac? Nu sunt nici politician nici patron de club de fotbal. Mai e apa minerala? ”

“Vezi?! Asta lipseste la voi… Initiativa personala. De aia nu merge nimic… “ pufneste iar neamtul

“Omorati mai maimuta si hai sa incheiem!!! Devine plictisitor…“

“Nu poti sa faci nimic fara o gramada de bani in tara asta. Vrei sa ai un cuvant de spus ? – trebuie sa ai o finantare grasa…”

“Nu e adevarat” zice neamtul. “Gandeste-te, chiar n-ai putea sa faci nimic? Esti tanar, esti ambitios, poti sa convingi lumea, ai blog…”

Romanul ramane tacut, parand ca va ceda disputa in favoarea neamtului dar…

“Nu stiu cum sa-ti explic prea bine, sunt constient ca as putea sa fac incercarea asta, cu ceva efort poate chiar sa schimb ceva, dar daca am sa investesc atat efort la un moment dat, as face-o pentru mine, nu pentru tara” isi ridica cate doua degete cand zise tara si clipi mai des.

Discutia se incheie si intrucat canadianul adormise cu capul pe masa plecara toti acasa.

In noaptea aceea romanul nu putu sa doarma. Argumentele neamtului erau fara cusur. Se intoarse de pe o parte pe cealalta, zgandarind sentimentul patriotic pana dimineata, cand lua in sfarsit o hotarare.

“Am sa incerc sa fac ceva bun pentru tara mea, pentru ca pot. Dar nu cu visele nebune ale ale neamtului. Nu poti izbandi in asa ceva fara bani – asa ca am sa fac intai rost de ei”

Si cine are bani in tara asta?

“Becali. Am sa-l conving ca pot sa schimb lucrurile in bine pentru generatiile viitoare si pentru guvernare deopotriva daca imi finanteaza o cariera politica.”

Asa ca, fara sa stea prea mult pe ganduri, isi lua cel mai bun costum, bau un paharel de tuica si se duse in audienta la castelul lui Becali.

Ajuns acolo, urca timid scarile de marmura si il convoca pe marele pastor. Vine Becali, sa stea de vorba cu el si romanul ii povesteste la ce s-a gandit.

“Sunt tanar, ambitios, pot sa conving lumea, am blog. Am sa construiesc o canalizare noua si am sa purific Bucurestiul. Am sa ajut pe toata lumea cu apa potabila de la robinet si or sa ma aleaga presedinte”

Becali statu putin pe ganduri si ii spuse:

“Uite, m-ai convins. Am sa-ti dau bani pentru o cariera politica. Dar trebuie sa o convingi si pe maimuta ca nu iau decizii importante fara ea…”

Cool Hand Luke

2009-09-18T16:40:00.001+02:00

N-am stiut ! Tot timpul asta n-am stiut ! Am ascultat Civil War de la Guns 'n Roses de un milion de ori, am avut o suta de mii de migrene de la mosit pe melodia asta sub ochii indulgenti dar perplecsi ai adultilor. Play-ul de pe butoanele walkman-ului s-a sters de apasat si nici una din casetele cu cu arme si trandafiri pe coperta n-a ramas magnetizata ... in ce neagra ignoranta am trait pana acum.

Asta e cantecul.

Asta e scena din Cool Hand Luke - pe care l-am vazut abia de curand.

Axl Rose. The King of copy/paste. Genial.

Cand te gandesti ca tot timpul am trait cu impresia ca e vorba de o batrana care se plange ca au batut-o niste oameni rai ... doar ca nu faceam legatura cu razboiul civil prea bine. Oricum am crezut ca e vorba de cel din 1861–1865...

"Maimuta mecanica"

2009-09-14T12:29:00.000+02:00

Am tot ascultat Arctic Monkeys in ultimii 2 ani. Tangential asa. La un prieten neamt, ahtiat dupa punk si post-punk, uneori in cluburi, alteori in masina - introdusi ca "frate ... am si niste rock in torpedou, ia vezi".
Nu sunt innebunit dupa indy si nu i-am prins in perioada in care probabil ca au facut furori in gen.
La mine toate formatiile ajung cand nu mai au nimic underground si deja canta cu Aguilerra. Ok - n-au facut asta si probabil nici n-or sa faca - ideea e ca sunt in urma cu lucrurile astea.
Am facut o pasiune pentru The Strokes cand deja nu mai existau ca formatie si daca ma intrebi de brit pop/rock nu pot sa ti-i mentionez decat pe ei, Oasis si Blur. Si Arctic Monkeys. Mi-au facut cu ochiul I bet you look good on the dance floor si Fake tales of San Francisco - ca la toata lumea de altfel. N-am trecut de nivelul ala dar i-am catalogat ca fast & furious brits. Ceea ce e mai mult decat Suede de exemplu, sau Keane, sau Kaiser Chiefs. Bleah. (Bloc Party e un alt capitol, la fel si Joy Division and co).
Deci - cool Brits, da ? Am vazut si cateva clipuri din concertele lor pe net. Si sunt foarte tari pe scena. Nici un pic de glamour, deloc jucat, foarte autentici si violenti cu microfonul. Si cu chitara. Mi-a ramas in cap imaginea lui Alex Turner urland in microfon cu o voce care parca nu era a lui, in batjocura asa si scuipand la toate consoanele.
Ce s-a intamplat dupa? S-a intamplat ca mi-a cazut in mana Esquire. Si pac - un articol despre ei. Isterie cu maimutele ! The Clash si The Strokes combinati - au un album nou mai bun decat ultimul - treci fuga si cumpara-l sau asculta-l - orice numai sa stii si tu de ei.
Asa ca am scos toate 3 albumele : Whatever people say I am, that's what I'm not, Favourite worst nightmare si Humbug - ultimul album. Mai bun decat al doilea.
Le-am bagat pe toate in playlist si le ascult de o saptamana. Pe primele doua mai exact. Care imi plac foarte mult. Ritmuri foarte insinuante si versuri de pici in cap. Foarte misto.
Dar ultimul album... de unde sa incep. Uiti ca ascultai ceva. E tot o lalaiala. Nici macar un ritm care sa fie cat de cat alert, sau macar sugestiv. Nimic. Parca s-au casatorit cu toti si deja asteapta nepotei. Sau au inregistrat intr-o lehamite totala si fortati de imprejurari - gen :
'Oh God - we are so fried, and it's Friday already. There's nothing recorded and the label is waiting for a whole album on Monday. And we all have amnesia and prostate and our lives were spent for nothing. Let's rock ... lads..."
Fara vlaga. Nici n-am fost atent la versuri pentru ca nu m-au tinut atent....

Dar celelalte doua albume...

In fine - ati inteles. Sa n-aveti incredere in Esquire daca v-au placut The Strokes si sa nu mergeti la Arctic Monkeys decat daca promit anterior in presa ca nu canta nimic de pe ultimul album.

Asta e de pe Favourite worst nightmare . Ieri, cand am sarit la 3 m de pe rampa de skate intr-o perna mare de aer in care se aruncau oameni care veneau cu viteza, cu bicicleta, din rampa, cu scheme (eu nu aveam skate, m-am urcat pur si simplu pe structura, cat mai sus, si am sarit de-acolo), o fredonam in minte. Cum faci cu melodiile alea pe care nu poti sa ti le scoti din cap.

Daca o ascultati - sa stiti ca am sarit la " But I crumble completely when you cry "....

Am "Frica"

2009-09-14T10:59:00.000+02:00

'Oricine de aici ar putea sa faca asta ' numai tu nu.

'Totusi - de ce m-am urcat aici?' vine imediat dupa. Stai in picioare si transpiri abundent. Ti-e si frica sa te uiti in jos pentru ca simti vertijul. Vertijul e atunci cand imaginile din jurul tau incep sa vajaie si iti poti auzi bataile inimii ca si cand te-ai sprijini de o boxa in Expirat.
'Deja m-a vazut toata lumea cum stau aici ca un prost' Faptul ca s-a aruncat cineva exact inaintea ta, ca de jos nu parea prea inalt sau ca e o perna URIASA de aer fix unde ar trebui sa cazi nu mai conteaza deloc.
E o senzatie de lesin combinata cu greata si cu chestia aia cand nu mai poti sa mai respiri, cand parca nu ai indeajuns aer in plamani.
Si iti bate inima ... gn.. gn.. gn.. gn - si parca au inceput sa-ti zvacneasca si bratele in ritmul ei si esti convins ca toata lumea imprejur poate sa vada asta. Si o considera amuzanta. Dar nu e. Nu e deloc.

Inchizi ochii. Tot aia e. Acum nici nu mai vezi unde trebuia sa te arunci, daca te arunci prea la stanga si nimeresti cu capul de ciment? UGH!... Mai bine cu ochii deschisi.

Care e momentul in care te arunci? Ai vrea sa-l stii dinainte ca sa-l poti stipula, folosi. Sa stii ca intai ametesti, dupa aia iti amortesc picioarele, dupa aia vine greata - si gata, poti sa iti dai drumul.
Dar nu.
Nu e nici un moment din asta.

Eu am sarit exact cand am presupus ca prietenii mei s-au plictisit sa se uite la mine asteptand sa sar si s-au intors cu spatele, rusinati de rusinea mea. Atunci am zis fuck it si am sarit.

Dupa care m-am urcat din nou si am sarit iar. Am inghitit adrenalina cu nesat si m-am urcat iar.

M-as fi aruncat pana seara non stop numai sa stiu ca se mai uita macar unul din ei, odata, sa vada ca mi-am depasit frica.

When in doubt - take a shower

2009-09-13T10:14:00.004+02:00

Daca pentru toata lumea un dus e ... un dus si atat - ei bine pentru mine un dus e muuult mai important. Eu iau chestia asta cu dusurile foarte literal. E un moment delicat al zilei.
Ma impresioneaza puternic. Din cauza asta ajung sa iau niste decizii cruciale fix in punctul ala - gol si cu apa curgand pe mine. Poate are o valoare simbolica. Poate e din cauza ca uram dusurile cand eram mic si am fost oarecum obligat sa ma obisnuiesc cu ele cand am inceput sa simt nevoia de a socializa mai intim cu sexul opus.
Sau poate are doar o valoare simbolica :)

Cert e ca la mine merge asa: "When in doubt - take a shower"

Nu e ca si cum de fiecare data cand fac dus ies din baie cu o revelatie, nu. Nici macar nu pot sa spun ca am facut vreodata un dus constient ca sunt cumva in dilema.

Am in minte doar o suma de hotarari de care m-am tinut (nu din celelalte) si pe care le-am formulat intr-un minut la dus. Deja cand ieseam pe usa baii devenisera necesitati de-a dreptul.

Azi am facut dus si am scris pe blog.

Asa ca tineti-va bine de scaune....

E doar inceputul...

Later edit >> Pentru persoanele care au orientat oglinda din baie spre dus. - important: trebuie sa aveti peste 18 ani ca sa aveti voie sa faceti asta - propun urmatorul experiment:
1. Asezati-va in pozitia preferata la dus
2. Observati exact pozitia fetei pe suprafata oglinzii
3. Cu un marker negru (~~ATT - sa nu fie din ala permanent~~)
4. Desenati o mustata mare si un cioc stufos pe oglinda, in locul unde ati estimat ca va sta fata
5. Mergeti inapoi la dus si "intrati in personaj"
6. Luati o decizie cruciala

Sa fumezi? DA!

2009-09-10T13:19:00.006+02:00

Exact. E foarte tare.

Relaxat in pat, la un film, iti aprinzi o tigara. Fum albastru in camera, scotand in evidenta o raza de soare. In armonie perfecta cu un film din 60' 70'.

Incordat la birou, cu un mail de scris in fata, iti aprinzi o tigara. Tragi un fum, expiri si iti vin cuvintele. Iti iese cum ai vrut.

Dimineata. Dupa 3 felii de paine prajita cu unt si cu miere - o ceasca de cafea. Cu mirosul proaspat in nari - iti aprinzi o tigara. Si gata ! Te-ai trezit !

Intr-o conversatie plicticoasa cu cine stie ce personaj, cand nu vrei sa afli nici unde a plecat in vacanta nici cu cine s-a mai intalnit in oras - iti aprinzi o tigara. Si nu te gandesti decat la ea. Devii constient de presiunea ei pe buze, de gustul tutunului, de aroma. Si - cireasa de pe tort, poti sa faci 5 -6 cerculete gri - verzui si sa le urmaresti pana unde se duc. Cum intra unele in altele. Ai si uitat ca vorbeai cu cineva.

Daca nu exagerezi in mod cretin si fumezi 2 - 3 pachete pe zi nici nu mai obosesti cand urci scarile la 50 de ani.

Iubesc Tigarile . Iubesc sa Fumez. Nu ma Las de Fumat.

Si se poate vedea foarte clar cat de bine se asorteaza DRUM cu RIZLA

Dansand prin satelit

2009-07-02T15:00:00.004+02:00

Era o multime mare mare adunata pe stadion si Bono apela satelitul #132456.gh .

bzzzzzzzchiouuuuuuuuldldldldldluuuuuu (cum faceau modemurile dial-up :) )

S-a facut o conexiune cu sistemul de amplificare si cei cativa oameni de pe statia spatiala au auzit aproape live urletul multimii adunata la concert.
N-aveau cum sa-i auda pe prietenii mei din multime cu toate ca sunt convins ca decibelii adunati n-ar fi fost la fel de liberi fara ei acolo.
L-au auzit doar pe Bono si o vuiala mare.
Aveau ceva treaba acolo sus - da' cum sa refuzi apelul... adica... e Bono. na. Raspunzi.
Aduci 100 000 de oameni pe un stadion - ar fi bine sa le dai ceva interesant.
Asa ca incerci sa le dai putina umanitate. Sa-i scoti din camera lor, din cartierul lor, din drumurile incoace si incolo. Sa se simta mici pe pamantul mare.

100,000 * 50 Eur? 5,000,000 Eur.
Merita pentru o conexiune prin satelit cu statia spatiala.

In multimea aia mare o fata a ridicat telefonul in aerul dens plin de blitz-uri.
Orange a apelat satelitul #119673.iu si s-a deschis legatura cu Telefonul Meu.

In mijlocul noptii Bono s-a auzit aproape live intr-un dormitor din Romania, Bucuresti, de pe langa chioscul Minimarket DORA-NELU. Impreuna cu 5 oameni . Restul de 99,995 nu prea s-au auzit. Doar Bono si cei 5.

Si am dansat cu o fata somnoroasa pe ONE.
In pijama si cu picioarele goale.
Cu telefonul pe dos - sa fie cu speaker-ul spre noi - si volumul dat la maxim.
Ea pe marginea patului.
Eu pe jos.

Nici nu am auzit interferentele. A fost cel mai frumos ONE pe care l-am ascultat vreodata.

5 minute * 2 euro ? 10 euro.
Multumesc Lucica

Ai niste prieteni? Ai face bine sa-i scoti din camera lor, din cartierul lor, din drumurile incoace si incolo. Sa se simta mici pe pamantul mare.

[nu am idee cum se cheama satelitii exact, sau cata lume a fost la concertul U2 din Barcelona, sau cat a costat biletul. Sau minutul. Nu stiu nici daca erau ocupati cosmonautii sau nu.... ]

The Cinnamon Peeler

2009-06-29T00:12:00.002+02:00

The cinnamon peeler by Michael Ondaatje

If I were a cinnamon peeler
I would ride your bed
and leave the yellow bark dust
on your pillow.

Your breasts and shoulders would reek
you could never walk through markets
without the profession of my fingers
floating over you. The blind would
stumble certain of whom they approached
though you might bathe
under rain gutters, monsoon.

Here on the upper thigh
at this smooth pasture
neighbor to your hair
or the crease
that cuts your back. This ankle.
You will be known among strangers
as the cinnamon peeler's wife.

I could hardly glance at you
before marriage
never touch you
-- your keen nosed mother, your rough brothers.
I buried my hands
in saffron, disguised them
over smoking tar,
helped the honey gatherers...

When we swam once
I touched you in water
and our bodies remained free,
you could hold me and be blind of smell.
You climbed the bank and said

this is how you touch other women
the grasscutter's wife, the lime burner's daughter.
And you searched your arms
for the missing perfume.

and knew

what good is it
to be the lime burner's daughter
left with no trace
as if not spoken to in an act of love
as if wounded without the pleasure of scar.

You touched
your belly to my hands
in the dry air and said
I am the cinnamon
peeler's wife. Smell me.

Mi-a placut foarte mult poezia si n-am verificat semnificatiile pe net - sunt multe rau oricum - prefer sa raman cu ce mi-a inspirat in noaptea cand mi-a recitat-o un prieten.

"...e ce ii spui unei anumite femei in pat. Chiar lucrurile alea pe care nu le-ai spune daca ar fi fost altcineva decat anumita. Le spui cu ochii inchisi si impingand cu fruntea in ceafa ei.
Ies din tine si te si sperii. Tu de fapt doar simteai ceva.
Si pentru ca stiai ca e doar ea sa asculte - ai vocalizat o bataie de inima. "

Al vostru, cu drag, radu

2009-06-25T09:52:00.003+02:00

photo by Dorin

Urmariri ca-n ´70 pe sounduri Tep Zepi

2009-02-12T18:10:00.009+01:00

Scena stoner grunge vibreaza din nou, intr-un concert cu gust retro si premise de fetis. Tep Zepi si The Egocentrics lanseaza in Fabrica prima petrecere Retrofetish din Bucuresti. Soundurile nu vin sigure. Vor fi proiectii, intreceri de masini si urmariri politiste din anii ´70. Rock si si adrenalina in club Fabrica, pe 22 februarie.

inca un comic de john campbell

2009-01-12T16:35:00.002+01:00

DISCLAMER
J.C. nu are o obsesie cu blow job-uri, de altfel nici eu.
E doar o idee amuzanta.
Care se aplica la toata lumea.
sic

La multi ani pe 2009

idei de master?

2008-10-23T15:56:00.004+02:00

luat de la John Campbell
De asemenea am aflat cat costa o restanta la master SNSPA. 200 RON.
O restanta.
Un gram de aur este 67,7 RON.
Deci o restanta la SNSPA face cat 3 grame de aur.

Meseria e bratara de aur.

Ween. Courtesy of Brad and North America.

2008-10-17T15:07:00.003+02:00

imi place mult tare de tot ;)

bicicletaaaaa!

2008-10-17T14:10:00.006+02:00

Eram la Interbelico cu Steven pe seara asa, in jurul orei 11.

"Razvan ! "
"Dea! "
"Pizza ..."
"interbelico fara ceapa."
"si o stela te rog!"
"cu pahar !"

(ma flateaza mereu razvan, probabil jubilez vizibil cand imi continua el comanda)
Bicicleta parcata afara - si vine o domnisoara cu chef de distractii nocturne...

Asa ca o urc pe bicicleta (in spate nu in cosul din fata) - si pornim spre expirat. Unde ne machim bine. si spre dimineata - spre casa. Cu aceeasi domnisoara in spate.
Foarte frumos a fost. Am facut opturi pe trotuar. Mi s-a ridicat adrenalina de vre-o doua ori (cand am urcat pe langa sala palatului...), si daca mergi
pe bicicleta si nu e trafic (3 masini au trecut...) si te uiti in jur, si ai si o domnisoara bine dispusa pe portbagaj, poti sa-ti imaginezi ca de fapt nu tu te deplasezi in spatiu - rotile tale invart planeta.

Astea sunt niste dame pe biciclete. Mi se par amuzante fara legatura cu cine stie ce altceva. Sper sa le vedeti la televizor.
Daca le vedeti la televizor sa ma anuntati.

(Tipul de langa a luat treaba cu invartitul planetei prea in serios. Si pe la 1900 chiar se credea ca el invarte toata treaba. De aia e asa mandru.)

Niste tipi cool de la restauranul amintit mai sus mi-au zis ca arat ciudat pe bicicleta. Dar eu oricum sper ca sunt ciudat. Asa ca presupun ca e ok. Au fost de acord ca ne potrivim. Eu cu bicicleta adica.

This is Steven on his bike(the guy I had the beer with).
The hat is mine though. He borrowed it from me.
He can also do the splits and he would always rather be in Africa. Quite understandable.

De aici inchiriati biciclete. Daca vreti.

ramasite

2008-09-16T14:20:00.003+02:00

Acum vreo luna m-am mutat cu biroul. Cutii peste cutii. Abia azi am aruncat un ochi in aia pe care scrie "chestii dubioase" .
am gasit :

3 pliculete ceai negru Twinings
3 pliculete zahar alka
3 role mici scotch (in variate stari de utilizare)
un decapsator
un foarfece
o foaie de agenda din 19 ianuarie pe care am notat reteta pentru" pui cu chili a la edi"
legitimatia de camin pe 2004 a lui Tudor
biletul la Sofa Surfers din Decembrie 2007
cutia cu castile de la ipod stricate
legitimatia de organizator (sic) la Sugababes
2 folii aspirina
o cutiuta de plastic (pt filme)
o zornaitoare de jazz (arata ca un ou de plastic. galben.)
un roller
un sony ericsson defect
multe cartele de metrou
un desen facut de Mada si decupat de mine
o radiera
2 pixuri
un blister Ospexin
o ghinda
o folie Propolis
Certificatul de inregistrare al Mipa (!ups)
un blister Nalgesin
o bratara verde din plastic pe care scrie www.lovegame.ro
o bufnita de la kinder
o rondea lemn frasin
o folie ampicilina
o folie paracetamol
o cheie mare (dubioasa rau, usa pe care o deschide cheia asta cred ca e de la un beci in care nu a mai intrat nimeni de 100 de ani. sau de la un cavou.)
un magnet pisica albastra din Bulgaria
o folie Prednison
un creion mecanic (il folosesc deja)
un bilet de amor de la o fata catre Tudor
punguta de tutun Drum
tabachera bunicului meu
foite mici Gizeh (orange)
foite mici Rizla + (green)
un magnet din Egipt (cu 3 figurine in basorelief)
un magnet de la Roma
un magnet de la Londra
un magnet Grecia, Creta
un blister Augmentin
1 calendar mic 2008 cu o gagica sexy/sport spriijinindu-se de o minge medicinala (ciudat rau)
o ruleta Cozamin
ochelarii vechi ai lui Tudor
foite mici OCB (black)
o poza cu fratemiu si Viorela (din alea pe care le faceai in pasaj la Universitate, automat)
carnetul de student al lui Tudor
un bilet la teatrul ACT
un siret lung de culoare neagra
un incarcator dubios
doua lingurite inox (ura)
un caleidoscop Peroni
5 crengute de copac de 20 cm
un elastic (am legat crengutele cu el)
leaflet promotional Jazzfest Green
o punguta acid boric
lista cu cluburi din Praga - scrisa de mana de ... nu mai stiu cum il cheama
un bilet de tren Focsani - Bucuresti 30.05.2007
un epolet albastru de la o camasa
o folie de Omez
o folie Metoclopramid
un bilet de la mma care incepe cu "Draga Radu..."
un magnet de la Sibiu
o baterie Duracell
o pereche de butoni
foite Drum
zahar brun Alka
zahar brun Lemarco
un bilet la teatrul Act - 10 Apr, rand A14, 2 persoane, ora 19 - cred ca din 2006
3 pastilute Nurofen
un blister de Modafen
un bilet pentru shot de tequilla sau raspberry - Expirat 21.03.2007
o ascutitoare
un cablu mic de telefon
un Ketonal (brrr)
o cheie Imbus
un servetel umed Trenta Pizza
un breloc Heineken
o pila de unghii
un cablu USB
10 Kc
o coroana (Denmarrrrk)

Am pus prea mult ?

2008-08-01T23:09:00.003+02:00

"Ma enerveaza in ultima vreme modul in care trebuie sa ii ascund pe unii de ei insisi. Ca un gest de prietenie, ca un gest de bun simt, ca pe un lucru pe care ti l-ai face si tie.

Trebuie sa ma port ca si cum n-as fi acolo si n-as observa. S-o fac pe prostul ca sa nu se loveasca ei insisi de prea mult. Sa suport singur prea multul din jurul meu. Ma enerveaza si-mi trece.

Vedeti, eu nu ma enervez niciodata. Eu am un vag control al situatiei mereu. Eu sunt mereu un pic mai destept. Si eu mereu vad situatia si din punctul lor de vedere. De aia le sunt si superior. Pentru ca ei nu pot sau nu stiu sau nu vor sa vada prin ochii mei.

Nu ma enervez niciodata cu exceptia cazurilor in care NU am un control al situatiei. Cu exceptia cazurilor in care nu pot sa fiu mai destept pentru ca asta m-ar costa prea mult. Prea mult timp.

Cum sa-I explici cuiva ca-si pune singur bete in roate daca oricum in punctul in care ar realiza ca face asta s-ar opri oricum. E nevoie sa-I explici intai cum sa vada situatia prin ochii tai – lucru greu de realizat cand respectivul nu vrea sa faca asta.

Problema mea apare in momentul in care, inconstienti in caderea lor nebuna la orizontal, se prabustesc peste mine, se darama fix in calea mea si trebuie sa-I ocolesc (timp), sa sar peste ei (si mai mult timp) sau sa-I dau la o parte.

Asa rezolv cel mai repede problema "

Asta am scris intr-o zi. Din anumite motive (pe care prefer sa nu le enumar aici) modul in care am facut-o nu lasa prea multe lucruri de inteles.

Ma simt totusi responsabil sa-mi dau mie insumi o explicatie...Si vreau pe aceasta cale sa le multumesc tuturor idiotilor din orasul asta (unde dealtfel imi place foarte mult sa ma plimb) care dau cu masinile peste tine, tipa si urla la tine ca la nebuni, care te fura pe fata crezandu-se mai destepti sau mai fortosi ca tine, care incearca sa te umileasca, sa te traga sub ei sau sa se catere pe tine.

deci

Taximetristi involuti, vanzatoare inguste, barmani si ospatari nehaliti si lenesi, functionari publici agramati si mici patroni cu grupuri razlete de neuroni – va multumesc pentru o sacosa de angoase. Am sa le iau si-am sa invat cum sa va strang de gat cu ele.

Asa sa se noteze ca am zis.

In alta ordine de idei – merge cineva la Massive Attack?

Fata zambitoare

summer's here

2008-07-29T23:15:00.000+02:00

nu e bine nicicum

2008-06-12T02:42:00.002+02:00

Ziua de dupa
Asculta mai multe audio Muzica »

Maria Rosetti

2008-06-01T18:21:00.004+02:00

eram prin oras, tinandu-te de mana mai tare sau mai incet, mai interesat sau mai dezinteresat,
mai in

gluma sau mai in serios, mai mai inainte sau mai dupa ce te-am sarutat am intrebat o batrana
unde

e cimitirul sau daca e mai in fata sau mai in spate, mai dupa celalat sau inaintea lui sau chiar

acolo unde eram in cimitir, am vazut un cavou si m-am uitat inauntru si tu ai zis ca mai bine nu
ma

uit pentru ca nu vroiai sa vad cine stie ce tampenii la care tu nu te-ai uita sau pe care n-ai vrea sa

le vezi, sau la care nu te-ai putea gandi ca m-am uitat eu sau iti era teama ca sunt departe cu

gandurile, nu acolo langa tine, si in timp ce ma tineai de mana mai tare ai crezut ca eu te tineam

mai incet dar ma gandeam de fapt ca ma tii mai tare de mana pentru ca ma iubesti sau pentru ca

eram in cimitir si vroiam de mult sa mergem acolo si cat de ironic era ca ajunsesem in sfarsit
doar

ca sa ne dam seama ca oricum am fi ajuns acolo intr-un punct sau altul, intr-o masina sau alta,

intr-o zi sau in cinci sute si parea ciudat ca ajunsesem acolo chiar atunci cand nu intelegeai ca ma

tii tu mai tare de mana.
si dupa aia a inceput sa ploua si casele din jur s-au transformat in casele

de pe strada lui Steven. putin inainte de asta te-a sunat mama ta si te simteai intr-un fel ca

incepuse sa ploua cu soare si ca iti tineam geanta deasupra capului sa nu te ploua prea tare - si

atunci ne-am adapostit langa un bar sau nu mai stiu ce era ala si am facut poze la ce vedeam prin

jur - si nu ne vedeam decat unul pe celalalt - asa ca am facut o poza si unui biciclist care a iesit

foarte tare.
a si aveai pantalonii aia largi.

atunci cand eram pe strada la steven a aparut si un curcubeu - care nu era ulei de masina intr-o

balta.

poza curcubeului e la inceput.

O Zi Frumoasa SRL

2008-05-22T00:59:00.004+02:00

Cred ca ar trebui sa existe deja - dar in caz ca nu - m-am gandit eu ce si cum.

Va plictisiti? Sunteti deprimat ? V-a parasit prietena? V-ati certat cu parintii? Munca e prea stresanta? Ati acumulat nefericiri? Nu mai stiti ce inseamna sa stai putin si sa fii multumit de tine insuti? Soarele nu mai straluceste la fel? Aveti un norisor deasupra capului si toata lumea observa asta? Prea multi bani pe servetele Zewa? Emo rock in casti? Vreti o zi frumoasa ? Sunati la 4000 4000 ziuatafericita ACUM ! Unul dintre consultantii nostri va va programa la un scurt interviu si dvs nu trebuie decat sa a alegeti saptamana in care pentru O ZI ne asumam responsabilitatea asupra starii dumneavoastra de spirit! Daca nu sunteti satisfacut va returnam banii IN TOTALITATE (excluzand TVA)!!!!

Asa. Si vine omul sictirit la tine la Institutia Fericirii si intreaba ce si cum. Il pui sa semneze ca nu esti responsabil de posibilele depresii fatale si sinucideri (dar dragut asa, nu verde-n fata) si il rogi sa completeze Chestionarul cu intrebari despre ce i se pare lui frumos. Nimic sugestiv - intrebari care sa-i reliefeze valorile si conceptiile asupra lumii inconjuratoare. Dar nu prea multe si foarte pe ocolite.
Scurt interviu dupa aceea - maxim un minut. N-ai vrea sa iei vreun caz sinucigas.
Isi alege omul saptamana in care si-ar dori o zi frumoasa si tu ii promiti ca il contactezi telefonic in 24 h sa ii spui daca se poate si cat il costa.
Faci brainstorming cu super angajatii si angajatele tale care isi fac practica la Psihologie si nu cer de mancare - si stabilesti cum sa-i fie ziua : masaj, calarie, cazino, pescuit, parasutism, Paris, ruleta ruseasca , blonde, bruneti cu ochi albastri - fara sex.
Desemnezi cine ce si cum - si il suni pe om sa-i zici.
Presupunand ca e de acord cu costurile - intr-una din cele sapte zile ale saptamanii pe care si-a ales-o il/o astepti cu un zambet si o privire promitatoare in scara blocului dimineata - sau unde se asteapta mai putin sa il gasesti.

Eu zic ca as face multi multi bani dar Madalina zice ca-mi asigur un loc in Infernul imoralitatii.

Atatia oameni fericiti....

Astept idei, sugestii, voluntari si doritori.

Steven in habitat natural

2008-05-20T12:21:00.002+02:00

Poa' sa faca si spagatu'!!!! Va jur ! :)

La Green Hours, la bar, la JazzFest

2008-05-07T19:35:00.003+02:00

Acolo va astept - numai ca am sa fiu de partea cealalta a barului :) numarand tips-ul.

LATER EDIT - Pinguinu are o bere din partea casei pentru datul vestii mai departe !

e frumos afara

2008-04-20T12:37:00.003+02:00

eu ma simt cam vinovat ca n-am facut nimic weekendul asta.

as iesi afara sa fac fotografii dar nu vreau sa-mi propun asta pentru ca de fiecare data cand imi propun sa ies sa fac fotografii - ajung nici sa nu ma mai dau jos de pe scaun.

m-am trezit si beau cafeaua si fac poze pe fereastra - tipic.

merit sa mananc muraturi si sa beau lapte cald dupa aia.

.... and should I care?

2008-04-19T17:47:00.002+02:00

I'm playing my own role. I'm putting on my own show. I decide my own soundtracks, all the settings, all the costumes, make-up and even doubles for the dangerous stunts. I make up my own plots to get myself and feel proud if I do or sad if I don't.
How would I know if I'm a good actor? All I know is that myself, the audience, likes it. But what kind of an audience am I?

detalii... detalii

2008-03-03T12:49:00.006+01:00

din Piata Mare in Piata Mica si inapoi

2007-10-28T13:09:00.000+01:00

poze din sibiu.

Concluzii a posteriori:

sibienii sunt turisti in propriile cafenele
bucurestenii sunt pentru sibiu cum sunt moldovenii pentru bucuresti - combinat insa cu mai putine injuraturi si mai multa ironie
distantele mari se parcurg mai repede daca te uiti numai in sus

Sibiul e un oras empiric pentru ca nu-l pot rationaliza la o saptamana dupa.

Capacele de canal in Sibiu sunt foarte frumoase.
Pe bune.

Si am urcat aici

Acolo sus sus unde se vad niste turnulete mai mici. Vezi?

Si am urcat pe-aici:

Si daca te uitai in jos ameteai rau de tot.
Da' a fost frumos, mi-am depasit frica de inaltime cu ajutorul acestei palarii:

Am ascultat blues cu fiori aici:

Imperium pub se cheama.

Si ar mai fi multe de povestit dar Sibiul e empiric.

buna dimineata in zig-zag

2007-10-28T12:55:00.001+01:00

Cine ma crede - ala e!

in_rain_bows

2007-10-28T12:45:00.000+01:00

afara ploua, bate vantul si e frig...

2007-10-23T00:17:00.001+02:00

am citit postul de pe 18 octombrie, mi s-a parut la un moment dat o mica oda adusa vietii, nu stiam despre ce este vorba de fapt, am descoperit mai multe gugaluind.

rezultatul cautarii pe google, intr-un minut devoram povestea...

ne sinucide lipsa ideii…

stau amortit si privesc lumina alba de la lcd, ma lumineaza intr-un fel, sec, chiar ca un neon de bucatarie, rece, orbitor, agasant.

nu pot sa mai scriu nimic, lipsa totala de inspiratie, toata ziua m-au chinuit zeci de fraze destepte, e blank acum, am sarit? m-am sinucis deja?

2 poze care va vor putea umple capete de idei mai mult decat cuvintele mele.

2 poze din sinuciderea de asta vara, cand fara nici o idee priveam cerul ore in sir.

s-a rupt!

zice ange de nuit ca ...

2007-10-18T15:27:00.000+02:00

"
"Eu nu vreau sa ajung in Rai!

Pe mine nu ma sperie un amarit de horoscop. Si nu ma sperie nici ceea ce am invatat la orele de religie ca se numeste judecata de apoi. Nu ma sperie pentru ca nu regret decit ca n-am sapte degete la o mina. De fapt, ca sa nu mint totusi prea tare, imi pare rau ca din lene sau pur si simplu... am uitat s-o sun pe mama de ziua ei. Oricum, eu nu vreau sa ajung in Rai. Acolo toate „sufletele“ sint egale, toti poarta haine albe si mai ales incaltari nu exista – cel putin asa am citit eu in Biblia pentru Copii pe care mi-a dat-o bunica in ziua in care am mers la scoala. Ce sa caut eu printre ingeri? Vorbesc tare, rid zgomotos, dansez cind „nu e loc pentru asta“ si „pocnesc“ noaptea sticla din care beau apa. De fapt, daca Raiul e „visul“ cel mai mare al unui om, ma duc spre el „cu capul inainte“. Daca dimineata pot bea cafea fara zahar, daca pot asculta muzica cu volumul dat la maxim, daca pot sa dorm pina la amiaza, daca pot minca toata ziua numai snitele din carne de pui, daca pot sta ascunsa in fin sa citesc cind am chef numai de asta, daca iarba e tot timpul verde, daca pot sa port numai bocanci maro, daca pot sa fac baie intr-o fintina arteziana cu apa galbena, daca nu mi se vor mai rupe sosetele si mai ales daca Gogu, catelul meu surd, va fi acolo cu mine, miine la prima ora plec intr-acolo chiar si fara viza de la astrologul de serviciu.

P.S. Azi e deja miine si n-am murit."

Alexandra IVANESCU

Nr. 174

„Opinia studentesca“

A fost un copil pe care-l cunoasteam de copil... Cateva zile inainte de publicarea textului in Opinia studenteasca, avusesem ceva discutii pe teme astrologice si religioase.
In exact noaptea ce-a urmat aparitiei articolului, Alexandra a zburat spre Raiul ei invaluita in Jim Morisson pe fundal de la etajul 4 al caminului ei...
Nu exista IAD pentru cei ce-si construiesc RAI-ul lor.
Pentru unii din noi,Iad-ul e chiar aici...din nefericire, chiar daca ne traim fiecare zi atat de intens...ca si cum ar fi ultima...
Nu am cunoscut inca persoana care sa-si traiasca viata mai intens decat a facut-o ea,si nu am gandit vreodata ca ar ascunde vreo urma de nefericire in spatele hohotelor de ras, a iilor si a esarfelor largi si colorate, a dansurilor nebune si desculte prin ploaie in mijloc de zi... "

Iar eu - pentru ca e o idee concreta si numai pentru asta - l-am trecut din comentariu in post.

dilemma

2007-10-15T20:49:00.000+02:00

Daca te sinucizi – mergi in Iad.

Ce se intampla insa cu aia care-si isi traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima? Cu aia constienti de propriul si iminentul sfarsit?

Nu e practic acelasi lucru? Trebuie sa traiesti cu speranta stupida ca n-o sa se termine niciodata toata brambureala asta ca sa ajungi si tu in rai?

Stupid people/stupid dogma

play

2007-09-28T17:59:00.000+02:00

Te-ai lasat vreodata in grija orasului? Ai renuntat vreodata la simtul tau de autoconservare fara sa-ti fie teama?
Te-ai lasat tarat de de oras - strada de strada, prin parcuri, pe trotuare, printre casele cu fatade in lumina strazii si curti intunecate, pe sub blocurile triste?
Merita sa-ti aduni curajul pentru asa ceva macar o data.
Sa-ti faci orasul prieten de noapte.
Nu e greu - te vrea prieten - nu are prea multi.
Nimeni nu are incredere in el. Unii il vad prea periculos. Altii prea schimbator. Prea pestrit. Prea strain. Ofera-i incredera ta si ti-l faci prieten.
Ce zici?

N-ai chef de experimente? Ai ceva important de facut in seara asta.
...a...
Asta nu ti se pare important?

Hai sa jucam un joc.

Te consider pe tine un spectator nimerit din greseala in actiunea piesei mele de teatru.
Publicul a disparut. A ramas doar actiunea.

Te uiti surprins in stanga si-n dreapta - nu gasesti nimic familiar.
Ca si cum n-ai putea sa te trezesti dintr-un vis - constient insa ca visezi.

E tarziu - te uiti la ecranul luminat al telefonului - satisfacut de gestul familiar... iti intri incet in rol.
Mergi incet pe trotuar. Rar - cate cineva trece de tine - nimeni nu vine din directia in care mergi tu.
Iti urmaresti picioarele in ritmul sacadat al mersului - te ajuta sa depasesti starea de vertij.
Ajungi intr-o piata. N-ai vrea sa mergi mai incolo pentru ca te departezi prea mult de locul din care ai pornit... dar... de unde ai pornit?
Asa ca iti continui miscarea mecanica pe asfalt. Mirosul proaspat din nari iti divulga locul in care ai ajuns. E capatul unui parc. Sau inceputul . Nu conteaza - ce conteaza e banca verde din fata ta.
E murdara ? Sa te asezi ? Dai putin cu mana pe suprafata bancii si te uiti in palma.

Te asezi si te uiti pe strada.
Masini.
Nu multe - e trafic de seara. Ca un masaj lin pe bitum.
Trec in ritmul muzicii de jazz din casti. Cu un gest brusc duci degetele la urechi. Da - ai si mp3 player-ul.
Peste drum o adiere de vand umfla rochia larga a unei fete.

Zambesti acum si te uiti la reflectia becului de pe stalp pe pietrele umede constituind trotuarul.
Ii zambesti trotuarului.
...
Dupa banca verde incepe o strada - si mergi pana la capatul ei - faci la dreapta apoi printre cei doi copaci si ... mergi. Uitandu-te doar la portile gri.
Ti se face foame si o patiserie apare luminata feeric la 3 case mai departe.

Ma sterg cu servetelul galben inscriptionat cu firma patiseriei si plec mai departe.

O cearta intre doi tipi. Ma ignora cand trec si ma uit la urechile lungi, ca de elf, ale unuia dintre ei.

Trei strazi mai departe deodata si ma indrept cu pasi si mai repezi spre o terasa in cautarea unei bude. Se pliaza strazile pe sensul meu de mers - inceputul unei portiuni de trotuar ii marcheaza si sfarsitul - ajung intr-o clipa.

Dupa cateva beri si cateva vorbe si cativa oameni plec - e tarziu si mi-e somn. Luminile orasului se sting ocrotitoare.

Ma trezesc in aroma de cafea si sirena de telefon. Parcurg rapid pasii camerelor stramte si ies din apartamentul prietenului meu in apartamentul celuilalt prieten. Cu mainile in buzunar si haina inchisa ma strecor rapid printre fiintele grabite si ingrijorate de langa mine. Pliata, distanta pana la statia tramvaiului e aproape nula - dureaza cat un gand la ratele din Gradina Botanica.
Ma sprijin de parapetul refugiului si imi pornesc muzica din urechi. ma aplec putin in fata evitand oglinda unui camion si prind privirea unei fete langa mine.

Clipesti repede si scoti mainile din buzunar. Piesa s-a terminat .
Confuz - iti faci loc sa cu coatele sa intri in tramvai si iti verifici grabit portofelul si telefonul - sunt inca in buzunare. Dupa geamul murdar masinile stau.
Nu te mai simti acasa. Apartamentul tau de 228 km2 a devenit un tramvai imobil.
Ironia orasului doare. N-o accepti si iesi la urmatoarea statie.

Iti doresti din nou statutul probabilistic de VIP?
Sa fie el care iti sugereaza ca mai bine intarzii azi la servici?
Poate.

Cauta noaptea orasul si daca il gasesti - tine-l langa tine.
Nu e o idila, nu e o romanta. E ca un prieten de pahar mai curand. Il suni cand vrei sa-ti imparti libertatea si o imparte si el cu tine.
228 km2 de libertate.

Clock DVA - 4 Hours live 1980 Futurama festival

2007-09-17T23:53:00.001+02:00

TEASE

2007-09-17T22:47:00.001+02:00

Aceast post nu se doreste decat un preambul la viitorul, se poate administra si independent, enjoy!!!

4 Hours - CLOCK DVA

This midmorning awakening
This bleak whiteness, nothingness
The eye that stares through your mirror
A suction entanglement
On stained sheets
Figures with no regrets
Their doubts caste a shadow here
The time drifts
The time swells
The skies melt
In my dream I am older
Everything is soft out of focus
There's this sound which disturbs me
A clarinet plays in the distance
Everything turns black and white
I must go to work
I know where it is
I've been there before
I'll go there this time
They will not have to force me
I'll go there willingly
I'll go there today
This could be New York
This could be London
I don't care anymore
I'm wearing this suit
A black suit
I'm wearing this time
A black tie
I'm carrying this case
A black case
I walk down the street
The people are staring
The taxi cab is slower
A piano falls from above
It smashes in front of me
I fall to the floor
I open this door
I'm back in my room
I see two people asleep
This midmorning awakening
This bleak grey whiteness, nothingness
The eye that stares through your mirror
I see two figures asleep
They look older
You look Older
We're all older
Let us join them in their dreams
We're only four hours
We're only four moments
We're only here too long

verde cu rosu

2007-09-17T12:56:00.000+02:00

Asta am scris cu un prieten in Vama Veche la sfarsit de sezon, cu plaja goala, pe un caiet cu miros de Media Pro.

Recomand sa ascultati melodia ca garnitura.

"Si mie mi-a venit sa urlu. Sa urlu mai devreme. Sa urlu ca m-am nascut sa vad in jurul meu ce am vazut azi.
Ca m-am nascut pentru azi.
Un sal rosu in bataia brizei.
Contrastand cu verdele.
Cu verdele marii.
Si cu versurile din vin. Vinul a avut versuri azi.
si daca ma lasam sa cad pe nisip, oriunde, as fi ramas acolo.
Multumesc ca am cazut langa mare.
Si nu pot sa-mi asum meritul pentru ziua de azi.Nimeni nu are cum sa-si asume meritul asta. Poate asta confera unicitate clipei. Nimeni nu e vinovat de nimic. Nici nu stiu de ce scriu.
El joaca Heroes. Ea citeste National Geographic. ? (Whatever)
NOI BEAM SI SIMTEAM MAREA.
Nimic nu a devenit mai clar.
Nimic nu s-a transformat brusc in altceva.
Nimeni nu m-a inselat.
Nimeni nu a zburat!
Nimeni nu a plans. NIMENI!
In lipsa factorilor de stress - NU AU MAI EXISTAT FACTORI DE STRESS ! :)"

" OK! "

HAZNA

2007-09-12T20:42:00.001+02:00

Si iata cum s-au adancit oamenii in stupizenia lor, pentru a-si putea pastra nepatata indecenta mascata de chipul lustruit din inconstienta ce-i defineste si conserva clipa de clipa.

Si iată ca din impotenţa creierelor, se vor naşte mici idealuri destul de absurde pentru a te cobori undeva aievea alături de lumea celor necuvantatoare.

De ce ne-am îndobitoci împreuna, pentru a purta stindardul idiotilor pe care-l vom ridica din haznaua minunată mangaind tălpile celor ce ni se alătura într-un ropot de plăcere.

Hai sa mangaiem creştetului celui sărutat de împăciuirea ancestrală pentru ca apoi sa erupem revolta împotriva destinului, ce naşte monştrii si-i aduna în grădina minunată.

Si iată ca vom aşeza coroana trofeu smulsa din noi, în jurul pumnilor haotici aruncati in semn de rautate si putere, pe spinarea florilor slabe de speranta spre a zidi mlaştina purtătoare de visurile neimplinite!

Hai s-o numim HAZNA!

Si - urmarea...

2007-09-07T19:38:00.000+02:00

Ar fi pacat sa pierd oportunitatea de a continua articolul precedent cu urmarile sale mai muot decat concludente...

mirela spunea...

Radu, ma doare, ma doare rau... inca nu-mi dau seama ce.

2:35 PM

Brand New Friend spunea...

m-a lasat perplex si cu ochii mari acest comentariu

2:40 PM

Sorana spunea...

Ai in tine ceva ce imi place si ma atrage, inca nu-mi dau seama ce. O sa recitesc posturile, poate o sa mi se aprinda beculetul.

8:56 PM

Sorana spunea...

Am descoperit. Imi inspiri libertate.

10:25 PM

Sahara Penguin spunea...

u... women's man... :)

Ia te uita cum mai pica musculite...

2:54 PM

Anonymous spunea...

4:32 PM

Anonymous spunea...

uu...geloasa sahara

4:34 PM

Brand New Friend spunea...

Sorana - iti trimit o oferta de pret? Ma bucur ca te inspir - da' nici muzele nu-s pe degeaba...
Pinguinule - adu-mi aminte sa-ti zic un banc
anonymous - fugi si zambeste in alta parte - scrie daca ai ceva de scris

4:38 PM

Sorana spunea...

Radu, te prostituezi?

Nu ma inspiri, nu am creat nimic gandindu-ma la tine. Nici macar cu tine nu am savarsit un act al creatiei ca sa zic ca ma apuc de facut un 'ceva' cu amprenta ta. :)

Pinguinule, prefer sa nu fiu considerata o musculita pe care o dai cu Raid si pica. Imi plac mai mult povestile cu vanatori, pusti, ogari si capcane. :)

Liciteaza/persuadeaza-ma ca sa vreau sa-ti vad oferta. :)
Nu de alta, dar pinguinul te-a bagat la solduri. Fa-ma sa cred ca timpul meu nu costa mai mult decat tine. :)

12:14 AM

Sahara Penguin spunea...

E misto tare cand musculitele se simt ... orice :)

De ce o dam noi in diverse?

Din rautate... evident. :D

10:16 AM

Brand New Friend spunea...

desigur, Sorana - am sa-ti dovedesc ca merita sa vorbesti cu mine, ca poti fi mai mult decat esti, ca exista si prieteni adevarati si iubiti fantastici... dar dupa majorat - k?

10:38 AM

Anonymous spunea...

Si uite cun sahara se baga like a virgin women

11:08 AM

Brand New Friend spunea...

anonim - pana nu iesi de pe stupefiante nu-ti mai public nici un comentariu.
DROGUL UCIDE MINTEA!

11:14 AM

monica spunea...

radu mami, radule...ce ti-as face dragule:)

12:04 PM

Sorana spunea...

Sa fim seriosi si realisti, crezi ca jumatatea de an ce ma desparte de venerabila varsta... Conteaza? :))

Anyway, sa te vad. Poate esti new collection soldata fortat de pinguin. Ar fi pacat sa fii colectia de acum 2-3 ani, o ramasita printr-un depozit, nu?

Drogul ucide mintea si prajeste sufletul. :)

2:18 PM

iulia spunea...

Sorana, draga mea nu te mai agita cu pinguina si radu...iubirea lor e de neatins...cu 9 beri cam asa

3:06 PM

Sahara Penguin spunea...

Like a virgin... aw! ... touched fot the very first timeee.... Like a viiiiirgin...

4:10 PM

Sahara Penguin spunea...

Un caz clasic de personalitate multipla... Radu, vezi ca te ingrijorai degeaba? Post-ul tau a adunat ceva comment-uri...

6:49 PM

Brand New Friend spunea...

Da pingu... ma bucur de ce s-a intamplat. Spre norocul meu aceste multe comentarii de la putine persoane exemplifica cu exactitate cum unele entitati vietuiesc bine mersi in lipsa unui Mare Inchizitor/simt de conservare/constiinta pasiva.
Sa fie acestea viitoarele genii ale secolului?
Sau doar rebuturi creeate de o generatie care a inteles prost libertatea si prin urmare n-a fost in stare sa o transmita progeniturilor?
Astept pareri....

In indepartatele fiorduri

2007-09-04T21:43:00.000+02:00

... ale mintii mele sunt gata sa accept cele mai stupide idei. Le admir si le ingrijesc pana devin idei mature, le trec de manuta prin pubertate, cu o nemaipomenita dragoste.
Dupa ce se fac mari - le imprietenesc cu sefele de trib de la ecuatorul masinii mele de vise. Si invata lucruri interesante unele de la celelate. E un fel de schimb de experienta - la un nivel foarte inalt. Ma gandesc mereu la ele, le ofer toate conditiile, numai sa ma scoata din masinaria infernala care se numeste rutina.
Bine inteles - nu se pun toate ideile nastrusnice in aplicare, exista un mare inchizitor.
Inainte de a se pune in aplicare - toate tampeniile trebuie sa aiba stampila Marelui Inchizitor.
Le supun analizei Lui. Nu il consider parte integrata - e ca o entitate separata asa. Exista si veto - bineinteles - inchizitorul fiind insa o autoritate instaurata tot de mine - nu-mi convine sa ma contrazic prea des - ca ii/imi pierd increderea.
Deci, studiem impreuna cele mai cretine propuneri de idei - sau de activitati. De exemplu:

IDEEA conform careia ar trebui sa incerc si sexul cu barbati, aceasta fiind testul ultim pentru confirmarea sau infirmarea heterosexuallitatii - a fost respinsa din mai multe motive.

IDEEA ca in cazul in care intru in disperate gauri financiare sa ma angajez pe o platforma petroliera - a fost suspendata temporar dar nu detine simpatia inchizitorului.

IDEEA ULTIMA - " le rezolv eu pana la urma, ma gandesc maine cum" - agreeata si propusa mereu de grupuri de idei cu influenta - e sistematic refuzata de inchizitior si aprobata cu veto de mine.

IDEEA GENIALA - e tratata cu mare grija, interogata, veioza in ochi, tinuta treaza 2 -3 zile, interogata din nou, batuta, si in special testata impotriva alcolului sau a altor factori instigatori.
Dupa ce ne-am convins ca nu sunt beat, posedat, drogat sau cu insolatie - se verifica aplicabilitatea ideii geniale in viata de zi-cu-zi.

E un circ constant, ca o sala de tribunal asaltata de procese si prezidata de doi judecatori care nu sunt niciodata de acord.

Ce s-ar intampla insa daca M.I. ar lua temporar vacanta?

De la ideile mai naive:

"Bag picioarele - nu ma mai intorc la birou in Bucuresti - stau aici pe plaja pana se termina banii si ma angajez barman dupa aia pana se termina vara" - APROBAT

"Am sa o urmaresc pana la birou si am s-o astept cu flori cand termina programul - si ce daca nu ma cunoaste - o sa se simta flatata" APROBAT

"As putea nici sa nu mai dorm pana maine si sa ma duc direct la birou - ma descurc eu" APROBAT

Pana la cele mai fantastice:

"Ma plictisesc - ce-ar fi sa ma inrolez in armata" APROBAT

" Ar fi geniala o poza in status cu mine in cadere - dar pe cine conving sa se urce cu mine sus si sa ma fotografieze?" APROBAT

" NU pot sa traiesc fara ea, hai sa organizez o sinucidere spectacloasa - n-o sa ma uite niciodata" APROBAT

Culmea e ca stiu destule persoane, in viata, care reusesc o duca la capat, zi de zi, fara "common sense" (nici macar nu avem acest concept in limba romana). Poate se intampla doar in Romania - tousi...

To be continued....

pe dig

2007-08-19T06:07:00.000+02:00

Am stat pe dig si era cald betonul, chiar la apus de soare. Se intetise briza, era racoare afara, dar stateam cu spatele sprijinit de digul cald si citeam.
Oameni pretutideni mureau in acelasi timp, daca m-as uita la statistici, probabil ca in cele 4 ore petrecute de mine pe dig, au murit mai mult de 1000 de oameni.
Deasupra sfaraia stratul de ozon, sub mine se pregateau cutremure. Oameni plini de ei si prosti pana la refuz conduceau lumea activ pretutindeni. Oameni plini de ura se razbunau. Iubiti se sarutau. Se faceau milioane.
Stiam toate astea... dar pur si simplu nu ma mai interesau...

monolog cu umbra unui tip pe plaja

2007-08-19T05:41:00.000+02:00

Iti dai seama ca trebuie sa te opresti din ce faci, ca ceva a luat-o razna, atunci cand fericit si fara griji, pe malul marii, cu spatele la rasarit, prajit, te uiti la o femeie foarte frumoasa, iti doresti sa fie langa tine, o vezi cum se uita inapoi si iti zambeste, cum se indreapta spre tine...

"Buna !" zambind "Eu sunt [.?.], pe tine cum te cheama?"

"..." te uiti in continuare la ea incapabil sa-ti stergi zambetul de pe buze, te intrebi "oare e blonda la care ma uitam mai inainte sau e doar imaginatia mea care imi face figuri interesante?"

ea, cu aceeasi verva si acelasi zambet dragut "Te-am mai vazut aici, ce faci?"

tu, la fel de senin " ..."

ea, in cautarea unei reactii "te-am mai vazut si prin Green Hours, mi-a placut tricoul tau cu o musca, asa te-am remarcat pe-aici in multime, cum te cheama?"

tu "..."

ea, zambind fortat " eh, daca iti mai aduci aminte de mine in Bucuresti si ma vezi prin Green - zi si tu salut... " se intoarce si pleaca.

tu ramai traznit in acelasi loc, abia digerand ideea ca nu ai spus nimic, ca ai ratat ceva ce era - in mod normal - inevitabil, te uiti la ea cum se indeparteaza cu incetinitorul, enervat ca nu poti sa te opresti din zambit. nu te intrebi cum o cheama. pentru ca e inutil la momentul respectiv. umbla prea multi inhibitori intelectuali prin circuitul tau sangvin.

Reusesti sa te misti si te intorci cu spatele la ea care danseaza cu un tip - iei soarele in fata. ai ratat rasaritul, ai ratat-o pe ea.

Si nu-ti pare chiar asa de rau.

Aici am intuit ca ceva a luat-o razna.

Ceva aparent minor, in esenta insa - devastator de important.

Am avut o perioada indeterminabila atunci, pe plaja, in care mi-a disparut constiinta, mi s-au anulat toate dorintele, inhibitiile, tot ce ma reprezinta ca individ separat de ceilalti indivizi.
M-am pierdut pe bune. Nu mai erau din mine decat nisip prins intre degetele de la picioare, pe obraz si in par, un gust acru in gura, dinti si buze uscate.

M-am tot gandit la dimineata respectiva. Niciunul din prietenii mei de fata nu a vazut respectiva blonda. Poate a fost doar imaginatia mea. poate am cazut pur si simplu in visare - si s-a intamlat ce imi e frica de mult ca e posibil sa se intample - am luat ceea ce visam drept real. caz in care ar insemna ca mi-a dat subconsientul o lectie, m-a tras de urechi. Dar cred ca realmente am fost ... prea boem :)

trai dual

2007-07-16T13:22:00.000+02:00

... am mers des in ultima luna.
Un prieten mi-a zis ca sunt "setat" cand vin in Vama Veche pe droguri, fusball si femei. M-a distrat ordinea in care le-a pus:)
Adevarul e ca mi-am cautat-o cu lumanarea...
Am incercat sa ma deconectez in adevaratul sens. Sa plec tabula rasa dupa 2 zile. Am ajuns la concluzia ca asta nu se poate face decat artificial.... de mers in vama - poti sa mergi cat vrei n-o sa te ia nici un spirit proaspat fara alcool, fara doguri sau fara sex.
Daca ai grija si rezolvi cu astea 3 - si nici nu sari, nu urli, si nu vorbesti cu oricine - ai toate sansele sa te simti re-pornit dupa doua zile.
Pe langa asta :
In Bucuresti nu poti sa faci nudism.
In Bucuresti nu poti sa bei sprit pe malul marii si exact cand simti ca te ia de cap - sa te dezbraci si sa te bagi in apa.
In Bucuresti nu poti sa te culci la orice terasa cand ti se face somn.
In Bucuresti nu iei in brate un prieten daca nu v-ati vazut de 1 sapt.
In Bucuresti nu-ti pierzi buletinul (eu - cel putin).
... in Bucuresti ma incorseteaza civilizatia - ma simt dator sa fiu mereu "politically correct" - chiar daca mi-e greata sa fiu asa. Si cum iti spargi invelisul urban? Mie imi iese in Vama Veche.
Am plecat de acolo mai putin incorsetat de societate si cu cateva probleme false distruse.E ironic insa ca ma distrug fizic incercand sa ma refac psihic :) am nevoie de 48 de ore sa-mi revin biologic dupa 48 de ore in care doar sper ca mi-am revenit mental.
Ei - nu poti sa le ai pe toate...

02 - 08 Iulie

2007-07-09T15:57:00.000+02:00

Petrecere Propaganda.

La un club decent, 3 - 4 camere foarte inalte la parterul unei case pe langa Piata Amzei.
Eu nu prind scopul petrecerilor unde lumea nu bea, nu danseaza si nu face tampenii.
M-a invitat o prietena buna la "petrecerea Propaganda", cred ca ar fi trebui sa fie un soi de team building dar nu s-a construit nici un team. O droaie de oameni care se uitau prietenos si... decent unii la ceilalti. Dupa care a lovit puteric apatia si am fugit de-acolo mancand pamantul.
Am baut rom&pepsi.
Lucruri frumoase la petrecere:
- toata lumea era imbracata frumos
- mi-am dat seama ca am inceput sa disting clar intre Havana alb, Havana negru, Baccardi, Captain Morgan si Old Pascas :)
- pozele de mai jos
Noaptea Vietii

pe undeva prin saptamana (joi cred) am nimerit o minunata zi in care :
- m-am certat absurd si cretin cu o prietena pe YM
- m-am uitat la un film horror si m-am speriat rau (1408 - dupa Stephen King)
- am mediat o cearta cu injuraturi intre doi buni prieteni care nu mai intrasera in contact pana in seara respectiva
- m-a sunat o fosta prietena ref la postul cu scrisul pe mana (lol)
- prima mea prietena (n-am mai vazut-o de ani de zile) a aruncat cu o sticla de plastic in mine pe strada
- am topit jumatate de sticla de vodka cu un prieten mai ciudat
- ...

Vama In Weekend

Vineri la 6 30 am plecat la Vama Veche. am sa scriu mai pe larg despre vama cu alta ocazie :)

de la pinguin

2007-06-27T20:33:00.001+02:00

Uite ce ma pune pinguinu sa fac - si fac.

Cine vreau eu sa se mazgaleasca pe mana acum n-are blog :).
M-am sters cu scuipat dupa - daca intereseaza pe cineva.

o pata

2007-06-26T03:49:00.000+02:00

NU suna bine deloc. Mi-am dat seama azi ca nu stiu sa fiu o culoare. Am invatat sa fiu doar o pata de culoare. Asta am invatat foarte bine.
Si cand ma gandesc ca planul era cu totul altul ... mi-e rau. Parte de la asta - parte de la rom.
Chiar daca as incepe brusc sa mint pe toata lumea - ar iesi tot aia.
Cum e sa fii culoare. NU stiu cum e sa fii culoare pentru cineva. Pe mine nu m-a colorat nimeni - reprezint o pata de culoare independenta. Nu e deprimant - cu toate ca pare asa.
Eu ma simt foarte bine - tocmai asta m-a pus pe ganduri.
ma simt bine sa fiu o pata de culoare pentru toata lumea in loc sa fiu o culoare pentru cineva.

Stiu sa fiu o pata de negru. Stiu sa fiu o pata de verde. Stiu sa fiu o pata gri.... o - da, la petele gri sunt chiar bun. Uneori - mai rar - sunt o pata portocalie - astea tin cel mai putin.

Ce e o pata de culoare? Daca tu ai o culoare - si culoarea aia se face prea rece sau prea calda pentru tine - cauti sa o aduci la tonul initial. Si cauti ceva potrivit... poate mai intunecat - poate mai deschis... Eu o sa te fac sa intelegi ca nu mai e culoarea potrivita pentru tine si gata!
Vrei o culoare ca pata asta....
E doar o pata tampito. Se ia cu putina apa? :)

hiper eu

2007-06-25T13:20:00.000+02:00

am avut o ora de hiper eu.
Am vazut Incubus Live ieri seara.
m-am agitat am dansat am urlat am cantat am fumat am privit am inteles ...
Am inteles ca noaptea nu e un sfetnic bun - plantele din tigari insa - da.
Am inteles in ce masura imi pasa de mine si in ce masura le pasa altora.

Ma intreb cum am aparut eu in ochii fanilor mai imobili din jurul meu...
Am auzit la un moment dat pe cineva in spatele meu caomentand destul de tare : "Ba da cretinul asta din fata nu poate sa cante mai incet ca nu mai aud ce canta astia pe scena - canta el sau canta incubus??? " si replica de langa " Nu stiu mah - nu pun mana pe el ca e prea transpirat si mi-e ca da peste mine."

in momentul ala mi-a mirosit a perfectiune.
fiecare melodie - un gand la altcineva.
fiecare melodie - un spasm.
am tinut un monolog constant cu mine insumi pe toata durata concertului. eram propriul meu guru. nu mi-am dat niciodata sfaturi mai bune. :)
m-am dus cu multi prieteni - am plecat cu multi prieteni. timp de o ora am fost singur singurel.
N-am putut sa relationez cu nimeni. Eram absolut convins de unicitatea reactiilor mele la muzica.
Care e drogul mai puternic - muzica sau drogurile? Muzica. Presupun ca sunt cam pierdut din punctul asta de vedere.
Ma numesc Radu si sunt un handicapat emotiv.

Are you in?

Get this widget

Track details

Nu-mi pasa....

2007-06-18T12:21:00.000+02:00

.... de problemele voastre!
Va mentin cu succces iluzia ca va ascult si ca ma intereseaza. Ar fi probabil mult mai folositor pentru voi sa vorbiti in fata unei oglinzi. In felul asta poate va studiati putin expresia fetei si intelegeti cat de patetica poate fi cand va simtiti in siguranta si va varsati problemele, grijile si trairile interioare...
Uneori va spun ca mai bine va opriti - daca realmente nu pot stipula nici un avantaj din valul de informatii cu care va incredeti in mine. In cele mai multe cazuri insa va ascult, fac un gest grav din cap, dau un sfat, si va zambesc increzator. Si ma si credeti. E amuzant.
Sunt si oameni carora chiar le pasa! Oameni care n-au inteles inca ce pierd. Oameni care isi fac griji sa nu-si piarda telefonul - dar pierd timp cu nonsalanta . Oameni care se gandesc intai la sentimentele omului de langa. Oameni care ar ajuta si un un strain de pe strada. Oameni care cred ca e important sa asculti problemele altora si sa-i ajuti.
Oameni Buni.
Si cine sunt? Va dati seama cine da doi bani si cine va foloseste ? Nu - din fericire.
Atat timp cat inca sunt privit ca un bun ascultator ....
Mie chiar nu-mi pasa. N-am timp de pierdut - si nu il pierd.
Ai sa-mi spui de problemele pe care le ai cu prietena ta - am sa te ascult - am sa vorbesc cu ea dupa - o sa i se para si ei ca o inteleg si va avea o revelatie! In sfarsit a gasit o persoana cu care simte empatia. Ce crezi ca urmeaza dupa?
Ai sa-mi povestesti despre prietenii tai. O sa-i folosesc si pe ei.
Spune-mi despre parintii tai - daca ma intereseaza - o sa le intru pe sub piele si lor.
Trecutul tau? Pot sa-l folosesc si pe ala. Il folosesc impotriva ta.
E un schimb corect in final... amandoi credem ca am castigat.

Ma condamna cineva?
S-ar putea sa ma folosesc si de asta.....

mi-e dor de Alina

2007-06-05T13:30:00.000+02:00

nu mi-e dor de nici o alina. dar cum ar fi?
ma taram spre casa intr-o noapte spre dimineata acum cateva zeci de ore si ma gandeam la absolut nimeni.
cum e posibil asa ceva? si e trist? sau ar trebui sa ma bucur?
asa ca m-am oprit intre o banca asezata cu spatele spre strada si un scuter pe care scria Bla Curier si am facut un efort sa ma gandesc la cineva - ca sa pot face comparatie cu starea anterioara.

rezultatul a fost urmatorul - statistic, pe o durata de 30 de zile:
-socializez cu ~ 35 de oameni noi - din care 10% la suta ii consider interesanti. din acest 10 la suta - daca e vorba de o femeie frumoasa si inteligenta - sunt sanse de 60 % sa o reintalnesc cu o alta ocazie, daca e un barbat cu care apuc sa ma imbat - sunt sanse de 25 % sa il mai intalnesc exact in aceleasi conditii.
-socializez cu 40 - 50 de oameni pe care ii stiu deja - 5% revederea imi provoaca un oarecare sentiment de bine.
-socializez cu 15 prieteni care imi creeaza un sentiment de confort.

asta e punctul de vedere pragmatic.
m-am gandit pragmatic la toti si la nimeni in particular.
indepartez lumea din jurul meu dupa o anumita perioada. si imi place sa fac asta. fac loc pentru altceva. simt nevoia sa fac ciclul asta sa mearga constant. poate e doar o cacialma - dar e echilibrul meu.

si merge? merge. bine. multumesc.tu?

:)

urban survival guide

2007-05-29T21:22:00.000+02:00

Stai treaz in functie de cat de mult poti sa dormi - niciodata invers. In conditii normale alcoolul ajuta.

In cautarea extremelor - niciodata nu te baza numai pe tine. Cel mai des nu esti de gasit in propriile extreme. E bine sa ai o persoana prin preajma care nu prea are incredere in tine, daca iti propui sa bei in exces, sa iei substante ciudate sau vorbesti prea mult. Una care are incredere in tine s-ar putea sa aiba propriile extreme mai indepartate.

Nu dansa dupa al zecelea shot, nu te uita in puncte fixe dupa mai mult de 2 grame si nu intreba de trei ori aceeasi femeie daca a venit singura.

Iesi din casa ori fara nici un ban - si asteapta-te la lucruri extraordinare ori cu bani sa te faci praf - si asteapta-te la o mare mahmureala.

In functie de cate ceasuri desteptatoare ai in camera - permite-ti "inca un shot" sau "gata asta e ultimul". Nu dormi cu tenisii in camera indiferent de situatie.

Nu iti aranja parul la baie - o sa ti se para ca sta bine.

NU SARI. Sub nici o forma nu sari.
Nu sari in baruri, nu sari pe strada, nu sari in pat, nu sari de la un subiect la celelat, nu sari in bratele nimanui, nu sari peste nimic. Mergi normal.

Nu filosofa. Nu filosofa ieftin, nu filosofa scump. In cel mai rau caz - permite-ti sa fii ironic.
Nu bate la usile de toaleta - incearca-ti norocul.

Zambeste cat mai mult.
Cumpara-ti cat mai multe periute de dinti si sosete.

Nu trimite CV-uri in zile cu numar impar decat daca au o singura pagina.
Nu vorbi cu colegii de birou daca lucrezi singur si nu te uita mai mult de un minut la peretii albi.

Nu iesi cu femei care iti plac daca te simti singur. Nu iesi cu multi prieteni daca o femeie care iti place se simte singura.
Nu te lupta cu pubertatea sau cu naivitatea altora - foloseste-o in avantajul tau - sau daca esti un idealist nefericit - pur si simplu pleaca.

Nu tipa. Nu te enerva. Nu claxona. Nu... nu....

Daca totusi te uiti mai mult de un minut la un perete alb si vezi un pitic verde - saluta-l din partea mea.
Nu te indragosti de prietenii tai si nu-ti fa prieteni pentru ca te-ai indragostit de ei.

Daca iei mai multi bani odata - dormi. Cheltuie dupa aia.
Nu-ti discuta optiunile - discuta rezultatele. Nu te astepta niciodata la mari rezultate. Invata sa discuti nimicuri fara sa bei alcool.

Nu locui singur daca vrei sa locuiesti singur - dar ti-ai dori sa doarma cineva la tine.
Vorbeste cat mai mult cu strainii care stiu sa vorbeasca. Ai sa vezi ca tu esti ala strain.

NU minti ca sa faci bine, nu minti daca stii ca ai sa-ti faci rau, nu minti daca ai sa faci rau cuiva si nu vrei asta.

Prietenii tai te vad chiar daca tu nu-i vezi. Pisicile sunt chiar proaste.

Incearca sa vorbesti cand nu trebuie neaparat sa vorbesti. Sau sa nu vorbesti daca nu trebuie neaparat sa vorbesti. Mai bine vorbeste in soapta de fapt.

Nu debita sofisme aiurea. E neplacut pentru lumea din jur.

Poate mai scriu da' nu cred.

In a rush, walking slowly

2007-05-18T11:03:00.001+02:00

din fuga

2007-05-11T10:41:00.000+02:00

Nu ma uit in stanga si-n dreapta cand traversez.
Sarut femei ciudate de dragul locului in care beau.
Ma culc odihnit si ma trezesc ingrozitor de obosit.
Imi tremura mainile pe tastatura.

N-am tabieturi dar simt ca nu pot trai fara ele.
Nu pot sa scriu versuri dar gandesc in rime imperecheate.
Agat doar daca sunt disperat, beat si dansez aiurea.
Ma incurca propria spontaneitate fara sa fiu amuzant.

Am prieteni buni dar n-am o buna prietenie cu ei.
Fac dragoste repede si sting pasiunea cu sex.
Manac prea rar si imi aleg pastilele in functie de meniu.
Imi plac taxiurile noaptea dar merg pe jos mereu pt ca asa merit.

Urasc ce muncesc dar nu pot sa plec din birou.
Am 12 periute de dinti si o singura pasta.
Ma arunc in orice poate deveni violent dar nu suport miscarile bruste.
Imi doresc sa stau acasa si nu ajung niciodata acolo.

Visez femei urate si imi centrez existenta in jurul ceor frumoase.
Inteleg ce mi se spune dar reactionez conform altor criterii.
Ma ascult gandind si rad de ce raspunsuri imi dau.
Cred, sincer, ca innebunesc - dar imi gasesc mereu alte scuze valabile

Despre bustul lui Lenin si destin

2007-04-26T11:01:00.000+02:00

In ultima vreme am o stare constanta de inima albastra. M-am obisnuit cu ea si nu mi se mai pare deloc suspect. In plus se adauga sentimentul ca sunt intr-un cerc vicios ne-norocos. E o mare problema cand un existentialist vorace decade in panta asta.
Nu exista ghinion.
Faptul ca mi se termina bateria de la mp3 player in acelasi timp cu bateria telefonului si cu gazul de la bricheta ... in drum spre casa, pe jos, la ora 3 dimineata beat - nu e decat o coincidenta nefericita.
Sau ca in ultima vreme intru in statia de metrou exact cand se inchid usile vagoanelor.
Sau ca se ia curentul chiar in zilele in care e absolut vital sa ma trezesc dimineata.

Dar am vazut bustul lui Lenin ieri. Bustul gigant al lui Lenin e ascuns....
Cata lume a intrat prin efractie pe acoperisul TNB, a escaladat scari de plictiseala - pentru a gasi Bustul lui Lenin din pura intamplare?

Si contempland vestigiul - mi s-a scurs albastrul din vene si ghinionul din minte pe jos... pe niste buruieni.

Exista o legatura intre bustul lui Lenin si starile mele emotionale. E amuzant ca lucrurile stau asa pentru ca se pare ca lucrurile animate nu-mi schimba starile la fel de usor ca cele inanimate.

Cert e ca mi-am revenit la existentialism cu ajutorul unuia din cei mai mai notorii deterministi .
Poate ar trebui sa-mi revizuiesc vederile politice cu aceasta ocazie....

Forever love.

2007-04-16T15:44:00.000+02:00

I'm sad because of the structure we give to our sentimental lives.

"I'm 35 and I'm a proud alpha male. Searching for the woman of my life. While screwing around. I can get any woman I want.
After years of search in vane I finally find her! She can fit in my complicated life. She's willing to bend so I can continue my lifestyle as I like it and be together with her at the same time.
But - why did she bend? I like her in control - not giving me the controls...

So I'm sad and confused. Should I just fuck around some more maybe I'll get to the bottom of me?"

"I'm 29 and I have a lust for life like few have. I need a companion though. Like Tarzan and Jane or Bonnie and Clyde. I want to settle down and still live an interesting and fulfilling life. I don’t want to waste my time with women I know won’t last…

I search and search for the perfect match for the perfect adventure-life.

Maybe it’s me ! Maybe I’m all weird and looking in the wrong places…

Then she suddenly appears! Making me think of some sort of a future. Making me happy.

But since that is out of the way – I’ll just enjoy some time by my self…. "

"I’m 28 and in love. And who knows what can happen next – but hey ! I’m in love….and … "

I get this live. These are people close to me – breathing on my neck. I drink with them, I eat with them, I talk to them every day. Still – nobody learns much from the mistakes of others….

I’m 25 and I just don’t want nothing yet. I would want to fall in love – but look at them… Why complicate my life more than it already is.

Why think ahead.

Why think back to see what you did wrong.

Why think at all?

What – so I find her at 28, I’m madly in love. But then things just fall apart and at 29 I’m searching for a mate… and I find one. But it’s just not Love so… I remain looking until I’m 35 and I realize I’m actually searching for a wife. Until I find her. And then I just want to fuck around????

I’ll just start fucking around NOW until … forever :)

Message in a bottle

2007-04-16T00:57:00.001+02:00

As I was walking and thinking from Universitate to Unirii today I have realized that I am being flooded with “stand up to people who step on you” slogans and theories lately.
So – walking and thinking – It came to me that it does not affect me at all.
I always think at abstract things as I walk, I can’t thing of anything abstract if I just sit in a chair for example, or on a sofa, or in bed. I’m always falling to my current and down-to-earth life problems… But if I walk – my brain “spins” faster. I don’t know what would happen if I would – for some reason – become unable to walk…. It would be disastrous for the shape of my ideas…
I already have the “don’t let them step on you” muscle. It’s even evolved. The problem for me is that I don’t have anything to stand up against. It all goes smooth. The situations where I would need to use my big balls do not appear.
So I started asking myself why am I the one person that gets no shit from anyone.
The situations would be many. The world has many chances to spit in my face.
I am arrogant and sarcastic with absolutely everyone. I go out with people that fight in clubs & bars – so I tend to have “that” attitude. I eat out a lot. I work with public services, banks, phone companies. I have old people as neighbors. I smoke. I drink like a mad man. So… a lot o niches that could be used by anyone to ridicule me, make stupid jokes, be mean, evil or sneaky. NOTHING.
I could be “used” and “abused” in many ways without a visible problem. I am not. Nobody gives me trouble. Not even my friends. I have never had to really stand up to them – even if I am always watching out for that.
A real problem regarding the Romanian attitude does exist – hence the whole advertising and small talk about this. But I am ready for the evil world. I am ready for the big guy harassing me. I am ready for the sneaky salesmen. Ready for the cool guys with mean jokes. For social service who’s not social. Or for the public service that ignores the small “public” I represent. It simply avoids me.
Drunk, both me and a friend. In a club where the bodyguards have a name for being irrational and cocky. My friend hits everyone around him until one big guy finally reacts and starts a verbal fight. I immediately intervene and the odds are equal as a David&David vs. Goliath situation. The guy gets a bit scared and backs away. The obtuse bodyguard comes – my friend does exactly the wrong thing – so without time to speak we are dragged to the exit – WHEN – the boss of the bodyguards appears and recognizes us, cools everything down. We got a 5 min time eviction.
My head high.
Party. Big party. In one of my foreign friends apartments. Loud music, screams, weird noises. The police come. I go out – drunk - to talk to them. Everything is ok. They give us a warning and we’re off the hook.
My head high.
Seriously drunk, at the place of an accident, police, gendarmes & paramedics on the spot. An angry mob. People shouting and screaming. I suddenly appear and start a fight out of a whim with I guy that seemed aggressive to a wall. I get away with it – no problem what so ever.
My head high.
With a friend (sober this time) who is unable to walk because of large quantities of alcohol in his blood. The guy is puking by a garbage bin in an obscure street at 4 a clock in the morning. Two thugs appear out of nowhere – they ask for money. Suddenly my phone rings. I answer my phone and signal them to wait. They start advancing towards me and the puking friend. I turn my back on them trying to understand the conversation at the telephone. The two guys start arguing about something … I don’t know what because I was listening to my brother scream in the telephone. When my conversation is over – the guys were gone.
?? I could say that’s luck. But still…
Nothing UNFAIR happens to me. For some reason – the world thinks:
“Hey … I shouldn’t mess with this guy… “
I’m not big… no brawn, no mean face. I’m just a rather tall, skinny guy. Perhaps I look intelligent – it has been mentioned to me that I leave that impression. Nevertheless – it’s not enough reason for people to respect me as a human being at sight or be fair out of principle….
So I am the proud owner of a western European mind set – without the opportunity to use it. I should feel lonely between my own countrymen.
I don’t. Because a deeper problem has seeded.
I have a problem standing up to myself… I’m taking shit from me without blinking. I am bowing my head instantly to my every whim.
I have to learn how to shout and hit myself so I don’t step on me.
And nobody’s helping. Nobody’s giving me a chance to practice my “righteous fist” held high. My words have no darkness to pierce in the outside world.
I write this in English because I owe it to my teacher in standing up to the world … We all have teachers – we all have The teacher. Trust me – few have a teacher like me…
So – as he struggles in the same quest as I am… I think it’s appropriate to acknowledge his huge contribution my actual problem…
I write this as a plead for help. This is my message in a bottle.
Hate me.
Mock me.
Step on me.
Give me the finger.
Spit in my face for no reason.
Let me show myself how I react to the opposing outside world so I can start learning how to shut my own mouth. How to make a stand against myself being unfair to myself….

HELP…

Sapho sau cum mi-a murit ficatul

2007-04-12T11:36:00.000+02:00

La opt si un sfert m-a trezit alarma telefonului. Nu am avut timp nici macar sa observ unde dorm, singurul mobil - foarte puternic - ce m-a facut sa ma tarasc pana la sursa zgomotului deranjant a fost ca vroiam sa-mi continui visul. Asa ca am inchis alarma si m-am indreptat inapoi spre pat cu pasi nesiguri, calcand de doua ori in scrumiera plina de pe jos.
De ce sa-mi continui visul? Pentru ca visam ca m-am intalnit cu Sapho la bar.
Am visat-o pe Sapho stand cu Alex la bar, uitandu-se prin multimea de oameni dupa mine.
Poate ca se pregateau sa bea un shot. Sapho era lungita pe marginea barului, adulmecand in jurul ei oarecum dezinteresata.
Am adormit la loc aproape instantaneu.

La noua si douazeci m-a trezit vocea ragusita a lui Alex.
Dupa ce isi drege vocea in cateva sunete gutural-tribale il aud cantand aproape la telefon:
"Ooo, buna dimineata! Vodka taie greata!..."
Nu ma intorc spre el - raman cu fata spre spatarul canapelei. Simt cum imi explodeaza ochii intr-o durere surda pe care n-am cum sa o stavilesc.

In cateva cuvinte se termina conversatia lui Alex ii aud telefonul zgariind parchetul doi trei metri si daramand o cutie goala de bere. Adorm inapoi cu tot cu zvacnirile cortexului.

La zece si jumatate imi vine si mie randul sa ma prefac treaz si de mult la birou.

Imi strang gustul infect din gura si-l proiectez in scrumiera - raspund la telefon ca si cum m-ar fi deranjat dintr-un mail important. Dupa un minut de triluri telefonice arunc telefonul peste umar sperand sa nimersc vreo mata si inchid iar ochii.

De ce am visat pisica lui Alex si mai important - cine m-a adus acasa ?

planul

2007-04-11T10:50:00.000+02:00

M-am dus acasa de paste. Nedormit si foarte mahmur asa cum imi doream.

Miciodata nu-mi incarc bateriile acasa, ma invaluie doar o stare de neliniste - drept pentru care ma grabesc sa parasesc orasul cat mai repede...

A fost soare si cald afara. Strazile pustii. Asa ca am facut ceva ce n-am facut de mult - am iesit cu migrena cu tot sa ma plimb prin oras. Nu e cine stie ce - in jumatate de ora esti dintr-un capat - in celalalt ... totusi s-au intamplat niste lucruri la care nu ma asteptam. Mica mea urbe a reusit - in absenta locuitorilor, cred ca era singura conditie in care ar fi putut - sa fie imprevizibila si reconfortanta .

Mi-am dat seama de ce nu imi incarc bateriile acasa. Pentru ca nu ma simt mai mare decat eram cand am plecat de-acolo. Pentru ca aceleasi temeri se trezesc mereu. Pentru ca nu ma pot detasa de fixatiile vechi tocmai in locul care le-a creat. Ma simt la fel de copil cretin cum eram cand am plecat de-acolo si am simtit o lume mai mare si mai frumoasa in alta parte.

Merg pe strazi prin aceleasi locuri. Daca ma asez pe banci - ma asez pe aceeasi parte si cu aceleasi gesturi cu care ma asezam acum 6 ani. Sase ani nu inseamna mult .... poate ca nu. Dar in sase ani am avut timp sa ma arunc de-acolo si sa ma intorc inapoi intr-o zi insorita de paste...

Daca as sta sa ma gandesc la liceul meu lung de opt ani... nu mi-as aduce aminte mare lucru. Am tendinta sa-mi elimin unele lucruri din memorie - probabil o insuficienta. Dar imi vin inapoi imagini, mirosuri, lumini si chipuri - chipuri si lumini - lumini si chipuri. A - si pereti. Retin pereti si culori de var si forma caramizilor.Presupun ca ma uitam mult la pereti.

Asa ca, in cautarea unui sentiment de "Uite cum m-am intors dupa sase ani" m-am dus la liceul meu. Unde experienta a atins apogeul. Aproape m-a zguduit. Locul e foarte schimbat. Aleile pe care obisnuiam sa ma plimb s-au acoperit. Locurile cu umbra in care citeam sau ma uitam pe pereti nu mai sunt. Pur si simplu nu mai exista. Stiam insa unde erau inainte. Am refacut cu usurinta traseele din pauze.
Din locurile care imi placeau inca mai exista cateva, dar sunt lasate in paragina sau ciopartite. Asta a fost la fel de dureros. Prima sala de clasa in care am intrat asteptandu-ma in fiecare ora la alt profesor e plina de iedera si buruieni, cu zidurile pe jumatate daramate si cu gauri in loc de ferestre. Mi-am vazut si banca... Unde am scrijelit odata cu pixul o zi intreaga cum as vrea sa fiu... pe 4 cm patrati.

Induiosator. Chiar m-a atins. Am stat in locurile vechi, am fumat in locurile in care n-aveam voie sa fumez dar fumam oricum... Si m-am dumirit ca in fapt - sunt tare mic. Liceul e la fel de mare cum mi-l aminteam. Nu s-a intamplat cum imi doream - sa intru in curte si sa privesc totul ca pe un fel de miniatura.

Nici nu stiam daca sa ma bucur sau sa fiu trist cand am plecat de-acolo. Dupa 2 ore de exclamatii mentale si tigari amare am inteles de ce am ajuns acolo. Din solitudine. In sfrsit mi-am recastigat solitudinea. In locul unde s-a creat initial...

I'm gonna go onirical on your ass...you hear me hill-billie boy?

2007-04-02T13:33:00.000+02:00

Am o parte a mintii mele in care nu ma duc niciodata. Eu stiu ca ea e acolo - ea stie ca stiu ca e acolo. Si se mentine un status quo. Nu ne deranjam... decat in situatii critice.

Situatia critica vine.
Ma destabilizeaza.
Nu mai am resurse pentru echilibru, drept urmare - imi bag picioarele si intru si in parti mentale invaluite in intuneric... nu stiu de ce. Probabil e ceva de gen:
"ah - se duc toate la naiba? ce mai conteaza una in plus..." si sa te tii tata dupaia - Vise.

Cum eu nu tin minte ce visez cu exceptia scurtelor episoade de dupa amiaza sau a celor de dimineata tarziu intre 10 si 10.10 in timpul saptamanii cand in mod obisnuit ar trebui sa fiu la birou - normal ca e neobisnuit sa ma trezesc in mijlocul noptii, cu o transpiratie rece pe spate si nu ingrozit - pur si simplu socat de ce am fost in stare sa concep in stare onirica. Lucruri pe care n-as putea sa le descriu sau sa le povestesc niciodata pentru ca sunt exact lucrurile de care mi-e frica, pe care le urasc intens, pe care le privesc cu cea mai adanca adoratie, care imi justifica cele mai negre ganduri sau cele mai nedrepte actiuni.

Insa - surpriza . Am fost pus in fata unei imagini care se potrivea aproape in detaliu cu unul din visele mele venite din spatele cortinei. Soc si panica. N-am stiut cum sa reactionez. Imi venea sa urlu, sa vomit, sa plang si sa rad in acelasi timp - nestiind careia din aceste activitati sa ma dedic. Asa ca am intepenit. :) n-am facut nimic. M-am uitat pur si simplu ca prostul minunandu-ma de ce sanse supide iti ofera viata.

Normal ca visele respective nu sunt cu mostruleti sau cu oameni mergand pe pereti - cum a fost visul meu DE AZI DIMINEATA si pe care am de gand sa-l scriu aici, acum, tocmai pentru a-mi da o replica. O replica la o rabufnire patetica a propriei imaginatii.

Cadrul este urmatorul:

Eu dormind singur in pat. Constient ca ar fi trebuit sa ma trezesc deja.

Incepe visul.

" Ma intind, crezand ca sunt singur in camera si deodata o observ pe mama, pe un fotoliu in spatele patului"

Pana aici toate sunt o replica fidela a realitatii. Pana si maica-mea - femeie la 60 de ani.

"surprins - ma ridic din pat si o imbratisez pe mama - care in mod ciudat apare mai ... grasa decat o tin eu minte"

De-aici lucrurile o iau razna si probabil vreun pui de neuron involut o face pe art-directorul:

" Mama si cu mine mergem pe holul apartamentului. Mama imi spune ca e insarcinata. Eu ma bucur.
Cadrul urmator este in baie - unde mama imi arata abdomenul (neobisnuit de lung de altfel) si ma intreaba:
-Vrei sa-l vezi?
In momentul acesta mama nu mai arata deloc imbatranita... si abdomenul ei devine usor translucid - eu fiind capabil sa disting INAUNTRU sira spinarii si mandibula unui fetus :|. "

E probabil acelasi neuron mai oligofren care a ramas impresionat de efectele speciale din Alien.

" Mama si cu mine iesim din apartament, intr-un fel de lobby de hotel. Tapiterie rubinie, podea de marmura, mai multe lifturi etc.
Intram intr-un lift. Mama e aici imbracata cu un halat rosu cu floricele pe care il tin minte de cand eram mic si care se numea capot :).
Intru in lift - se inchid usile. Realizez ca sunt singur. Deschid usile sa o caut pe mama.
Ies pe hol - si observ capotul in liftul de langa mine unde si intru val vartej. Deci - sunt cu mama acum.... Dar nu! Femeia din lift nu e mama si are o fata grotesca la inceput pana ma concentrez s-o vad si apare o femeie urata cu mustata.
Ies din lift.
Vad iar capotul in liftul de langa. (da. deosebit de creativ) intru in lift repede.
Acum sunt cu mama si cu un mos cu chelie si un singur dinte in gura pozitionat pe centru.
Mama e cu spatele - dar eu observ ca are parul mai zburlit decat ar fi trebuit sa-l aiba si incerc sa o trag de mana pentru a-i vedea fata. Ea opune rezistenta prima oara - dupa care cedeaza si mana de care trag incepe sa se lungeasca spre mine - intorcand-o ... tot pe femeia cu mustata."

La aceasta faza am zis
"CE E cu prostia asta de vis? M-am defectat? Vroiam sa fac si eu un cosmar si mi-a iesit ASTA??"
Si m-am trezit.
M-am trezit cu fata cea mai ironica pe care o am devreme dimineata.
NU stiam cum sa fac mai eficient misto de mine.
Asa ca am scris visul in eter - in speranta ca neuronii sefi o sa-l arda pe incompetentul in stare sa scoata asa un chici de vis. Sa-l arda la urmatoarea betie evident - ca de aia arunc atatia bani pe alcool, sa scap de malformatiile cerebrale.

multumesc Andruta pentru visele pinguinesti care mi-au inlesnit relatarea online.

de prost.

2007-03-29T18:07:00.000+02:00

Acest post incepe cu sfarsitul. Trebuie privit ca pe ceva circular :)
Incerc sa-mi explic de ce fac unele lucruri absolut stupide

DE CE IMI PLACE SA BEAU?

Pentru ca fac tampenii daca beau. Ok, fac tampenii si cand sunt treaz, dar cel mai des imi dau seama ca le-am facut imediat - prin urmare mi-e mai greu sa le evaluez. Prostiile pe care le fac sub mirifica influenta a shoturilor sunt evidente pentru toata lumea in afara de mine. Ma pot gandi la ele dupa ce ma trezesc.
Imi place sa beau pentru ca gandesc mai incet. Lucrurile in general mi se par ca s-ar misca mai incet si deci - ca devin mai controlabile. Nu sunt o persoana violenta si nu am reactii de gen de la alcool, insa imi ofera o scapare mult mai valoroasa decat descarcarea psihica prin violenta - somnul. Am insomnii pentru ca simt ca lucrurile imi scapa de sub control. Si cum asta se intampla mai mereu .....
Imi place sa beau si pentru ca admir incarcatura mica dintr-un shot.
Merg la bar, ma gandesc ce naiba caut eu in locul respectiv, ma uit la tipa frustrata din dreapta mea - incercand sa atraga atentia barmanului privindu-l insistent peste bar, si strig:
"2 shoturi de vodka!"
El se uita la mine - ia doua paharele mici, le ordoneaza in fata mea si toarna.
Platesc - iau primul shot in mana, tremur putin, vars putina vodka, il dau pe gat, il trantesc pe bar si il iau pe al doilea. Dupa al doilea shot - desi nefiind inca afectat - nu mai observ fata tampa care ma fixeaza din dreapta insinuand un : "De ce te-ai bagat in fata mea, eu am fost aici prima!!!!"
Si nici nu ma mai intreb de ce ascult a 30-a oara aceeasi melodie.
Ma gandesc exact la ce vreau.... nu ma fura nici un gand "necesar" sau "impus de situatie" ...

DE CE IMI PLACE SA FUMEZ?

De ce as face un lucru atat de stupid fiind perfect constient ca imi face rau? Nici nu pot nici nu vreau sa ma las. Exact in momentul asta mi-am aprins o tigara. O sa-mi mai aprind cel putin inca una pana sa termin de scris. Si inca una pe casa scarii. Si inca una intre metrou si autobuz.
Fumez dupa ce mananc, dupa ce beau, dupa ce fac sex, dupa ce alerg, dupa ce scriu un mail important, in timp ce citesc un PDF, in timp ce ma uit la un film ...
Fumez in cluburi, fumez pe strada, fumez acasa la prieteni.
Fumam cand m-am uitat pe geam aseara si fumam cand am spus ceva foarte foarte important odata demult.

Si - STAI!!!! - poti sa mori de la asta mai prostule. Hai sa ma las. Hai sa nu mai fumez de-acum... hmmm.
poate mai tarziu cand n-o sa-mi mai placa atat de mult ce fac sau cum se scurg zilele...

DE CE IMI PLACE SA TAC?

Uneori tac tot timpul. Si poate ar trebui sa spun ceva. Dar tac. Nu ma intereseaza ca lumea din jurul meu se uita la mine putin ciudat. Pentru ca mi se adresau. Chiar nu-mi pasa.

Tac si ma gandesc la ce as fi spus - daca as fi spus ceva. Poate as fi generat un zambet. Poate as fi smuls o privire. Poate o privire ironica.

Sau pur si simplu tac pentru ca nu stiu ce sa spun. Tac ca prostu' adica. Tac si ma uit inteligent in jur. ha ha... imi zic - m-am scos. N-am zis nimic...

DE CE IMI PLACE SA VORBESC?

Cel mai des vorbesc de plictiseala. Flecaresc fara sa spun mare lucru. Nu spun nimic ce mi-ar putea dauna in vre-un fel insa.
Imi place sa ascult. Imi place sa o fac pe desteptul. Pot sa spun lucruri echivoce.
Probabil cel mai mult imi place sa sochez. Sa spun exact ce simt ca nu s-ar astepta de la mine sa spun in situatia data. Nu... nu exact ceea ce simt. De ce? Pai inventam lucruri mai socante.
Si asa trag dupa mine o imagine de persoana foarte boema.
Multa lume imi simte lipsa pentru ca animez lucrurile, pentru ca sunt o companie placuta. Pentru ca spun lucruri interesante. Pe care s-au obisnuit sa le auda de la mine.
Spun lucruri ce nu ma reprezinta deloc in marea majoritate a cazurilor. Impactul conteaza.
Primesc invitatii la petreceri pe tema asta - hei, hai sa-l sunam pe asta, e un tip interesant.... HA! V-am pacalit ....
Cand spun ce gandesc nu se potriveste niciodata cu starea mea.
"Esti un dobitoc! " zic eu cu o privire tampa.
"Hai sa fim seriosi!" zic zambind putin.
"Mi-a fost dor de tine " zic - si adaug stupid " Serios" sau "Chiar mult"...
"Te iubesc" si ma uit vag in alta parte

DE CE IMI PLACE SA CITESC SI N-O FAC?

Nu citesc pentru ca mi-e greu uneori sa ma despart cu gandul de la lucruri stupide care-mi plac foarte mult. Stiu ce vreau sa citesc. Stiu ce-mi place sa citesc. Dar sunt la bar. Sau sunt pe strada. Sau am o insomnie si nu vreau s-o lungesc inutil apucandu-ma de-o carte. Sau sunt mahmur. Sau sunt prea beat. Sau sunt prea trist. Sau sunt prea vesel. O mie de scuze stupide pentru o ora sau doua in sfarsit petrecute intr-un mod inteligent.
Cel mai frumos e cand in loc sa citesc - decid sa ma uit la un film pe care oricum l-am mai vazut de 30 de ori si sa beau o bere si sa ma gandesc aiurea pana cand nu mai suport peretii din jur.
Daca citesc insa - citesc PDF-uri. Alta stupizenie. Ok n-am bani de carti - dar as putea sa ma abonez la o Biblioteca. Si as avea carti. Pe care pun mana. Foi. Pe care le intorc. Mici lucruri care ar striga la mine "Prostule !!! Sunt langa pat!!! Citeste-ma!!!"

DE CE IMI PLACE SA-MI FAC PLANURI SA SCRIU - FARA SA SCRIU?

Buna intrebare. Da. Asa fac. Ma gandesc la ce vreau sa scriu o zi intreaga. Marele plan. Sunt incantat de ce mi-am pus eu in cap si de ce idee mareata am avut - si nu scriu. Deschid eventual un word si ma uit ca prostul la pagina goala. Poate mi-e frica sa scriu.
Daca mi-e frica sa scriu - insa - am o problema reala....
Lucrurile sunt insa mult mai frumoase in plan decat pe "hartie" - care de fapt e mediu electronic.
De ce nu iau un pix in mana si scriu pe un caiet? Pentru ca mi-e lene...
Maare prost sunt.

DE CE IMI PLACE SA STAU CU MAINILE IN BUZUNAR?

E bine rau sa stai cu mainile in buzunar. Dansez cu mainile in buzunar. Merg cu mainile in buzunar. Stau pe scaun cu mainile in buzunar. Le tratez ca pe niste excrescente inutile in loc sa FAC ceva cu ele. (sa sriu de exemplu)
Ne uitam in jur. Lumea gesticuleaza. Brate zburdand voioase prin aer, subliniind lucruri, incheiand conversatii, exprimand sentimente. Eu stau ca un smecher cu mainile in buzunar si ma uit inteligent in jur.
Bravo mie.

DE CE IMI PLACE SA FIU MAHMUR?

Pentru ca nu-mi propun niciodata "hai sa ma mahmuresc... " e rezultatul unei nopti pierdute voluntar. E rezultatul a foarte mult alcool. E rezultatul a foarte multi bani aruncati, in fond, fara sens. Am enumerat trei lucruri care-mi plac deja. De ce sa nu-mi placa si rezultatul...

In plus, e o stare fericita. Un fel de acceptare a faptului ca sunt un ignorant si-un prost - si asta aduce dupa sine un fel de pace. OK .... am baut. OK ... am cheltuit prea mult. OK ..... am inteles cam ce prostii am fost in stare sa spun aseara. Si? acum ma doare capul, coloana vertebrala, trapezul si genunciul drept. Si imi bazaie si o ureche. Cred ca meritam mai mult - si se intampla doar asta ? Foarte dragut...

Atitudinea mea se schimba cand sunt mahmur. Arat altfel cand sunt mahmur. Personal mi se pare ca am mai multa autoritate... Daca ma zbarlesc la cineva - se vede. Nu prea ma freaca lumea la cap daca e evident pe mine cat am baut in seara precedenta si asta imi convine de minune.

DE CE IMI PLACE EA?

In punctul asta textul devine circular. Trebuie luat de la inceput.

"Come back penguin" oath - Andrutei

2007-02-21T17:37:00.000+01:00

Please come back penguin, You can be the "Emperor", I won't throw anymore snowballs, I'll let you smoke my corncob pipe ( =)) ) and you can go first down the hill on the sled, and when we have the next "winter fight" - the polar bear can be on your team.

Chemistry

2007-01-31T00:38:00.000+01:00

Isi simtea urechea strivita in perna. N-o putea folosi deloc. Tot ce auzea prin urechea cealalta era sunetul telefonului pus la incarcat. I se paru ciudat ca nu aude amplificat cu urechea libera. N-ar trebui sa compenseze pentru cea care lipsea?
Un arc incordat la mii de kilometri sub el trosni sub greutatea urechii amortite si sunetul se lungi putin trezind in el impresia ca ar fi un instrument cu o coarda.
Isi intinse o mana urmarind-o cu coada ochiului pana atinse tavanul.

Astepta linistit pana muschii i se obisnuira cu pozitia mainii si apoi o lasa in echilibru ... fara ajutor. O secunda.... doua secunde... trei secunde...
Mana se uita la umbra proiectata pe perete. La umbra ei. Cuprinsa de un entuziasm ciudat provocat de libertatea dobandita brusc - se repezi catre fereastra. Intuneric.

Ar trebui sa aprinda o lumina. Dar ochii sai innotau linistiti si cu miscari prelungi prin penumbra. Luau cate o gura de aer si se scufundau inapoi. Era cald intunericul din camera. Inghitira cativa stropi amari de negru si el simti cum se strang putin ingroziti de pericolul pleoapei. Nu, nu aveau inca nevoie de ea. Putea sa cada definitiv. Si schimbara ritmul de innot pe spate, pentru a putea comenta prabusirea amuzanta a mainii dezamagite de iluzia libertatii.

Telefonul zumzaia sacadat in continuare, ignorand orice decenta. Nici nu stia ca telefoanele scot sunete cand se incarca...

Se intoarse lent cu fata in sus, sprijinindu-si capul pe marginea adanciturii din perna - mormant temporar al urechii stangi - in curs de repliere.Ace dureroase tatuara linii urmarind venele din cartilajul ei botit. Dar sentimentul era inviorator.

Se ridica din pat, lipindu-si talpile de gresia rece de pe jos si se indrepta spre intrerupator. Grijulii, nu atingeau suprafata rece in totalitate, incercand sa-l crute de albul dur al patratelor de pe podea. Dupa o vreme efortul li se paru inutil si se lasara indecente in voia lui.

Pipai peretele cu varful degetelor incercand sa tina traiectoria dreapta pana la comutator.
Cu un declic infundat neonul se arunca in intuneric si il orbi pentru cateva scunde.

Urechea gemu si el isi pierdu putin echilibrul, sprijinindu-se de marginea patului.

Scutura folia subtire in virtutea unui obicei scrijelit dulce in intestinul care urla dupa cafea. Cu o miscare brusca - pastila ii cazu in palma. Grea.

Stinse lumina si se lungi pe marginea patului. Respira adanc si cu o clipire admira mecanic cum compozitul ii ucide mainile rebele, ochii uzi de intuneric si talpile incordate inca de efort.

Buna dimineata?

Caiti-va.....Noaptea amenzilor e aproape!

2007-01-30T14:42:00.000+01:00

Pe adresa lui nu mai veneau facturi. II sfidase pe toti, ii convinsese ca nu si-au gasit prostul. El nu e obligat sa plateasca nimanui nimic.
" NU imi mai trimiteti facturi! Nu va datorez nimic! V-am cerut eu ceva?"
" Puteti sa opriti tot daca vreti. Nu vreau nimic de la voi! "
" Motive? N-am nevoie sa dau explicatii. Ar fi prea complicate oricum pentru voi!"
Si asa ca nu mai platea nimic.
Daca se intampla sa se rataceasca vreo factura la el - nu o mai observa, si factura se simtea prost ... atat de prost incat se ofilea sub ochii lui.

Dar era o vreme cand nu stia sa se faca inteles. Vremea aceea i se stersese din memorie aproape de tot pentru ca nu credea decat in el insusi, cel care nu era dator cu nimic si nu cerea nimic nimanui.

De mult, cand avea multe cuvinte si putine guri...
Cand platea mai mult decat avea ... Cand platea mai mult decat se cuvenea... impotriva bunului simt...
Nu putea sa stearga tot pentru ca nu consumase inca tot ce cumparase atunci...

Din cand in cand se plimba pe aleea cu copaci inalti si aer rarefiat, ascultand o melodie care-l purta involuntar cu gandul catre caldura emanata prin tricou de pielea unei fete.
Si se auzea tarandu-se dar simtind ca zboara.
Si spuse uitandu-se la linia serpuita de deasupra, cerul senin printre varfurile copacilor:
"poate n-o sa uit cand mergeam pe alee, e frumos... ar fi pacat sa uit"

Nu uitase. De frica sa nu uite, platise mai mult decat trebuia. Si cu toate ca i-a parut rau... nu uitase..

Alteori statea rezemat de copacul cu rasina, cu picioarele intinse in iarba. Si putea sa vada departe. Toate mirosurile intrau si ieseau din el fara sa se loveasca de nimic. Si ar fi plecat cu ele. Nu se gandea la nimic. Nu era frumos pentru ca era singur in iarba, era frumos pentru ca era frumos.
Si spuse cu voce tare:
"Nu! si zambi, asta n-am cum sa o uit. E prea frumos... "

Si aduna o mana de facturi mai vechi si le plati - doar ca sa se asigure ca n-o sa uite.

Alteori simtea coperta cartii in mana, in camera luminata absurd de puternic prin geamurile cu rama verde. Simtea locul de pe picior unde o raza il incalzise prea tare si se facea comoda.
Mirosul lunii iulie. Si caldura. In fata lui, pe patul cu rama verde, statea ea goala, dormind pe burta cu o mana sub cap si cu fata intoarsa spre el. Lumina cadea in buline pe pielea ei - filtrata de copacul din fata ferestrei. Buline miscate usor de adierea de-afara.
Si nu-si spuse nimic:
"Nu-mi spun nimic. Sper sa nu se faca seara prea devreme"

Si stia ca era cu facturile la zi dar ....

Nu uitase unele lucruri.

Acum nu mai platea nimic. Si toate se miscau odata cu el. Conditionat. Era seara si ii placeau stampilele negre si rosii de pe incheietura mainii. Azi era mai multa lume in jur decat ieri. Isi refacu pasii pana la bar.

Seara venea imediat dupa zi. Si apoi iar ziua. Zi - seara.

Ar trebui sa ii invete si pe ei cum sa nu isi plateasca facturile. Au trecut prin viata fara sa vorbeasca! Chiar n-au invatat nimic???? Daca l-ar ruga cineva s-ar simti dator - si n-ar mai incerca sa faca asta. Dar nu-l ruga nimeni asa ca-si preda cursurile neinvitat dar cu multi spectatori.

Macro Shaker

2007-01-25T08:26:00.000+01:00

NU avea impresii sau pareri decat dupa amiaza. Dupa amiaza cand trebuia sa doarma, somn care nu venea niciodata, chiar daca tata spunea ca fie omu' cat de mic - dupa amiaza doarme-un pic. Statea in camera mamei pe cuvertura rubinie cu modele negre si nu reusea. Daca intra mama in camera el inchidea ochii si isi facea o fata de ingeras. Atunci - ca sa nu rada - trebuia sa se gandeasca la lucruri importante. NU te intrebi "de ce" in gand, e mai mult un fel de joc de deductii, la aparitia unei nelamuriri interne -iti oferi o explicatie mai mult sau mai putin pertinenta, care duce la o alta nelamurire, si la o alta rezolutie instant - si asa mai departe.
Eroul absolut era Fat Frumos, vazut in diferite ipostaze. Cel mai des in bataia vantului, cu capul putin ridicat spre cer si cu ochii mijiti in zare. Cu sabie si cal. Capabil de absolut orice. Nu era sigur ce insemna orice - dar erau numai fapte de vitejie extrema. Batut balauri, zmei, salvat Ileana Cosanzeana si mers de mana cu ea prin castel (nu intelegea de ce ar fi vrut zmeul sa o tina pur si simplu pe Ileana la el in castel - nu vedea nici un motiv, dar era un fapt acceptat si nu indraznea sa chestioneze problema mai departe de acolo).
Sora mai mare care invata tot timpul si avea caiete pline de cifre si creioane cu buton pe care nu aveai voie sa pui mana s-a intalnit in scara blocului cu un baiat. Un baiat brunet, cu blugi albastri si camasa neagra care o astepta rezemat de perete cu un picior pe pamant si altul pe perete, flexat. El coborase odata cu sora. Baiatul brunet nu avea ochii mijiti (cu toate ca ar fi trebuit) dar era versiunea cea mai apropiata de realitate a lui Fat Frumos. Si avea piciorul rezemat de perete. Si nu parea sa-i pese de nimic.
Iasi. Mult mai tarziu - in vizita la sora si la iubitul ei. In camin. Holuri lungi si intunecoase, camere mici si primitoare. Gandaci foarte periculosi (sa stea cu picioarele sub patura). Coca Cola la terasa si multi studenti. Salutari intamplatoare in drumul spre camine. Caminul Tudor. Multe glume neintelese si mult ras. Prietenul surorii care vorbea prea repede si radea mereu - brunet si cu pantaloni scurti cu picatele, ii explica pozitia mainii sub tacul de biliard. El - spunea sora - a stat intr-o camera la subsol prin care treceau tevile de canalizare si n-a platit nimic. Parintii lui nu stiau nimic. Se descurca el - e nebun. A ramas repetent doi ani si nu stie decat sora si iubitul ei. Si rade mereu si joaca biliard cel mai bine. Lui nu i-ar sta bine cu pantaloni scurti cu picatele pentru ca nu cunostea pe nimeni si nu l-ar fi salutat nimeni pe alee. Si oricum acasa nu sunt alei cu studenti... Nici mese de biliard.
Mai tarziu. Jon Bon Jovi, Iron Maiden si Metallica. Tot timpul cu fratele mai mic. Avea parul lung si citea mai tot timpul. Statea afara, in curte. Era si sora acasa - cu acelasi iubit. Si la poarta a venit fratele baiatului cu pantaloni cu picatele. Fericire - nu se vazusera de mult. El venise cu prietena lui care statea rezemata de el si avea buzele groase. El era blond si avea geaca si pantaloni de piele. Si picta. Ea - spune sora - era o proasta. Nimeni nu intelegea de ce sta cu ea. Dar el parea foarte fericit. Si o tinea de sold - lipita de el. E indragostit - spune sora, ce fraier. Lasa - o sa-si revina el ca nu e prost. O sa-si dea ea arama pe fata.
Ar fi vrut o geaca de piele, pana una alta insa - cea de blugi era buna. Oricum n-avea prietena cu buze groase. Si el nu era fraier - ar fi vazut din prima ca ea isi bate joc de el. Nu s-ar fi dus cu ea la prietenii vechi.

Au fost multe intrebari si raspunsuri pe care si le-a dat singur, si biliard, si camere cu tevi.
In final nu picta, si nu avea geaca de piele. Prietena cu buze groase insa - da. Din cand in cand. Nu avea pantaloni scurti cu picatele - dar il salutau prietenii.... nu numai pe alei cu studenti. Si nu-i transpirau mainile cand o astepta pe oricare ea, dar intotdeauna, intotdeauna statea cu piciorul rezemat de perete....

na. :D - sic

2007-01-18T18:59:00.000+01:00

Pizza marguerita & Tuborg beer

2006-11-09T14:47:00.000+01:00

Grey stones of rain drop from the sky

by a Moskovich

it’s a short life for a

bubble in a puddle in Bucharest

when at the perfect angle

A drop creates

a bubble

a bubble in a puddle

the municipal drain is clogged

and the congregation is

stuck in traffic

a bubble in a puddle has a short life

when it’s born it

first and foremost must

avoid others who were

like it – the sinking stones of it’s own kind

wanting to be bubbles

just drops of rain

a bubble in a puddle

who avoids the other

drops floats aimlessly and on a mission

a paradox – air and water

in equilibrium

in equilibrium and trying to stay that way

a bubble in a puddle

trying it’s best must

avoid the smecher’s car

taking a illegal right

right, the bubble

in the puddle must

avoid the spit from the

fat monkey’s throat, the fat

monkey walking his fit and

vivacious girlfriend who wants

comfort and…

comfortable conformity

in her long boots, that’s what

she wants but she’s not

ready to settle for it

equilibrium’s askew

as she gets in her

Chevrolet and drives

Off in her own way

Most bubbles lives are short lived

Most

But not all.

Written by my very dear friend Steven in a pizza place, a peacefull spot in between wars.

It was indeed raining outside. And indeed - not all .