Un roman, un neamt si un canadian se fac praf

Un roman un neamt si un canadian se fac praf si stau de vorba. Dezinhibati, se comporta fiecare conform trasaturilor nationale specifice: romanul e visator si docil, neamtul e intreprinzator si critic iar canadianul o face pe prostul fara rezerve.

Neamtul zice:

“In loc sa sparga strazi aiurea prin Bucuresti, mai bine ar investi in canalizari si purificarea apei. Degeaba scapi de gropi pe strada daca omul sta cu miros de canal in casa.”

Romanul riposteaza, partinitor:

“Da, ai dreptate, dar iti dai seama ce efort urias ar implica asta? Abia reusesc sa repare o nenorocita de strada in jumatate de an – d-apoi sa reconstruiasca toata canalizarea sau sa … purifice apa.”

“Nu ar dura atat de mult…sub 7 ani, cred, numai ca e mai mult decat perioada unei guvernari si daca depaseste inseamna ca celalat guvern ar beneficia de avantaje…” zise neamntul si pufni in zeflemea stropind putina bere pe masa.

Canadianul intra si el in discutie:

“Sau ar putea sa omoare o maimuta, ceva…” 

Nebagat in seama, ragaie si desface inca o cutie. Discutia continua.

“Da, recunoaste romanul, nimeni nu vrea sa faca vreun cadou puterii viitoare. Daca stau sa ma gandesc insa, sunt toti niste prosti. Nu trebuie decat sa presezi pentru un proiect mai rapid si sa rezolvi in 4 ani, nu?”

“Noi in Germania am putea sa o facem in 3 ani”

“Poate ar face-o dar sunt prea fraieri sa inteleaga cat de mult i-ar ajuta asta. Imagineaza-ti o campanie guvernamentala care sa indemne populatia sa nu mai cumpere apa imbuteliata! Sa bea apa de la robinet si sa economiseasca banii – ca uite - am reparat purificarea! Sau canalizarea – in fine”

“SAU…! Sau ar putea sa omoare o maimuta ? “ zice canadianul si se scuza politicos ca nu e atent la conversatie; pur si simplu nu-i plac maimutele…

“De ce nu incerci sa faci TU ceva in privinta asta?” il intreaba neamtul pe roman.

“Ce as putea sa fac? Nu sunt nici politician nici patron de club de fotbal. Mai e apa minerala? ”

“Vezi?! Asta lipseste la voi… Initiativa personala. De aia nu merge nimic… “ pufneste iar neamtul

“Omorati mai maimuta si hai sa incheiem!!! Devine plictisitor…“

“Nu poti sa faci nimic fara o gramada de bani in tara asta. Vrei  sa ai un cuvant de spus ? – trebuie sa ai o finantare grasa…”

“Nu e adevarat” zice neamtul. “Gandeste-te, chiar n-ai putea sa faci nimic? Esti tanar, esti ambitios, poti sa convingi lumea, ai blog…”

Romanul ramane tacut, parand ca va ceda disputa in favoarea neamtului dar…

“Nu stiu cum sa-ti explic prea bine, sunt constient ca as putea sa fac incercarea asta, cu ceva efort poate chiar sa schimb ceva, dar daca am sa investesc atat efort la un moment dat, as face-o pentru mine, nu pentru tara” isi ridica cate doua degete cand zise tara si clipi mai des.

Discutia se incheie si intrucat canadianul adormise cu capul pe masa plecara toti acasa.

In noaptea aceea romanul nu putu sa doarma. Argumentele neamtului erau fara cusur. Se intoarse de pe o parte pe cealalta, zgandarind sentimentul patriotic pana dimineata, cand lua in sfarsit o hotarare.

“Am sa incerc sa fac ceva bun pentru tara mea, pentru ca pot. Dar nu cu visele nebune ale ale neamtului. Nu poti izbandi in asa ceva fara bani – asa ca am sa fac intai rost de ei”

Si cine are bani in tara asta?

“Becali.  Am sa-l conving ca pot sa schimb lucrurile in bine pentru generatiile viitoare si pentru guvernare deopotriva daca imi finanteaza o cariera politica.”

Asa ca, fara sa stea prea mult pe ganduri, isi lua cel mai bun costum, bau un paharel de tuica si se duse in audienta la castelul lui Becali.

Ajuns acolo, urca timid scarile de marmura si il convoca pe marele pastor. Vine Becali, sa stea de vorba cu el si romanul ii povesteste la ce s-a gandit.

“Sunt tanar, ambitios, pot sa conving lumea, am blog. Am sa construiesc o canalizare noua si am sa purific Bucurestiul. Am sa ajut pe toata lumea cu apa potabila de la robinet si or sa ma aleaga presedinte”

Becali statu putin pe ganduri si ii spuse:

“Uite, m-ai convins. Am sa-ti dau bani pentru o cariera politica. Dar trebuie sa o convingi si pe maimuta ca nu iau decizii importante fara ea…”