Nu sunt innebunit dupa indy si nu i-am prins in perioada in care probabil ca au facut furori in gen.
La mine toate formatiile ajung cand nu mai au nimic underground si deja canta cu Aguilerra. Ok - n-au facut asta si probabil nici n-or sa faca - ideea e ca sunt in urma cu lucrurile astea.
Am facut o pasiune pentru The Strokes cand deja nu mai existau ca formatie si daca ma intrebi de brit pop/rock nu pot sa ti-i mentionez decat pe ei, Oasis si Blur. Si Arctic Monkeys. Mi-au facut cu ochiul I bet you look good on the dance floor si Fake tales of San Francisco - ca la toata lumea de altfel. N-am trecut de nivelul ala dar i-am catalogat ca fast & furious brits. Ceea ce e mai mult decat Suede de exemplu, sau Keane, sau Kaiser Chiefs. Bleah. (Bloc Party e un alt capitol, la fel si Joy Division and co).
Deci - cool Brits, da ? Am vazut si cateva clipuri din concertele lor pe net. Si sunt foarte tari pe scena. Nici un pic de glamour, deloc jucat, foarte autentici si violenti cu microfonul. Si cu chitara. Mi-a ramas in cap imaginea lui Alex Turner urland in microfon cu o voce care parca nu era a lui, in batjocura asa si scuipand la toate consoanele. Ce s-a intamplat dupa? S-a intamplat ca mi-a cazut in mana Esquire. Si pac - un articol despre ei. Isterie cu maimutele ! The Clash si The Strokes combinati - au un album nou mai bun decat ultimul - treci fuga si cumpara-l sau asculta-l - orice numai sa stii si tu de ei.
Asa ca am scos toate 3 albumele : Whatever people say I am, that's what I'm not, Favourite worst nightmare si Humbug - ultimul album. Mai bun decat al doilea.
Le-am bagat pe toate in playlist si le ascult de o saptamana. Pe primele doua mai exact. Care imi plac foarte mult. Ritmuri foarte insinuante si versuri de pici in cap. Foarte misto.
Dar ultimul album... de unde sa incep. Uiti ca ascultai ceva. E tot o lalaiala. Nici macar un ritm care sa fie cat de cat alert, sau macar sugestiv. Nimic. Parca s-au casatorit cu toti si deja asteapta nepotei. Sau au inregistrat intr-o lehamite totala si fortati de imprejurari - gen :
'Oh God - we are so fried, and it's Friday already. There's nothing recorded and the label is waiting for a whole album on Monday. And we all have amnesia and prostate and our lives were spent for nothing. Let's rock ... lads..." Fara vlaga. Nici n-am fost atent la versuri pentru ca nu m-au tinut atent....
Dar celelalte doua albume...
In fine - ati inteles. Sa n-aveti incredere in Esquire daca v-au placut The Strokes si sa nu mergeti la Arctic Monkeys decat daca promit anterior in presa ca nu canta nimic de pe ultimul album.
Asta e de pe Favourite worst nightmare . Ieri, cand am sarit la 3 m de pe rampa de skate intr-o perna mare de aer in care se aruncau oameni care veneau cu viteza, cu bicicleta, din rampa, cu scheme (eu nu aveam skate, m-am urcat pur si simplu pe structura, cat mai sus, si am sarit de-acolo), o fredonam in minte. Cum faci cu melodiile alea pe care nu poti sa ti le scoti din cap.
Daca o ascultati - sa stiti ca am sarit la " But I crumble completely when you cry "....


0 comments:
Post a Comment