"
"Eu nu vreau sa ajung in Rai!
Pe mine nu ma sperie un amarit de horoscop. Si nu ma sperie nici ceea ce am invatat la orele de religie ca se numeste judecata de apoi. Nu ma sperie pentru ca nu regret decit ca n-am sapte degete la o mina. De fapt, ca sa nu mint totusi prea tare, imi pare rau ca din lene sau pur si simplu... am uitat s-o sun pe mama de ziua ei. Oricum, eu nu vreau sa ajung in Rai. Acolo toate „sufletele“ sint egale, toti poarta haine albe si mai ales incaltari nu exista – cel putin asa am citit eu in Biblia pentru Copii pe care mi-a dat-o bunica in ziua in care am mers la scoala. Ce sa caut eu printre ingeri? Vorbesc tare, rid zgomotos, dansez cind „nu e loc pentru asta“ si „pocnesc“ noaptea sticla din care beau apa. De fapt, daca Raiul e „visul“ cel mai mare al unui om, ma duc spre el „cu capul inainte“. Daca dimineata pot bea cafea fara zahar, daca pot asculta muzica cu volumul dat la maxim, daca pot sa dorm pina la amiaza, daca pot minca toata ziua numai snitele din carne de pui, daca pot sta ascunsa in fin sa citesc cind am chef numai de asta, daca iarba e tot timpul verde, daca pot sa port numai bocanci maro, daca pot sa fac baie intr-o fintina arteziana cu apa galbena, daca nu mi se vor mai rupe sosetele si mai ales daca Gogu, catelul meu surd, va fi acolo cu mine, miine la prima ora plec intr-acolo chiar si fara viza de la astrologul de serviciu.
P.S. Azi e deja miine si n-am murit."
Alexandra IVANESCU
Nr. 174
„Opinia studentesca“
A fost un copil pe care-l cunoasteam de copil... Cateva zile inainte de publicarea textului in Opinia studenteasca, avusesem ceva discutii pe teme astrologice si religioase.
In exact noaptea ce-a urmat aparitiei articolului, Alexandra a zburat spre Raiul ei invaluita in Jim Morisson pe fundal de la etajul 4 al caminului ei...
Nu exista IAD pentru cei ce-si construiesc RAI-ul lor.
Pentru unii din noi,Iad-ul e chiar aici...din nefericire, chiar daca ne traim fiecare zi atat de intens...ca si cum ar fi ultima...
Nu am cunoscut inca persoana care sa-si traiasca viata mai intens decat a facut-o ea,si nu am gandit vreodata ca ar ascunde vreo urma de nefericire in spatele hohotelor de ras, a iilor si a esarfelor largi si colorate, a dansurilor nebune si desculte prin ploaie in mijloc de zi... "
Iar eu - pentru ca e o idee concreta si numai pentru asta - l-am trecut din comentariu in post.
Thursday, October 18, 2007
Subscribe to:
Post Comments (Atom)

1 comments:
Oameni destepti degeaba.
Post a Comment