monolog cu umbra unui tip pe plaja

Iti dai seama ca trebuie sa te opresti din ce faci, ca ceva a luat-o razna, atunci cand fericit si fara griji, pe malul marii, cu spatele la rasarit, prajit, te uiti la o femeie foarte frumoasa, iti doresti sa fie langa tine, o vezi cum se uita inapoi si iti zambeste, cum se indreapta spre tine...

"Buna !" zambind "Eu sunt [.?.], pe tine cum te cheama?"

"..." te uiti in continuare la ea incapabil sa-ti stergi zambetul de pe buze, te intrebi "oare e blonda la care ma uitam mai inainte sau e doar imaginatia mea care imi face figuri interesante?"

ea, cu aceeasi verva si acelasi zambet dragut "Te-am mai vazut aici, ce faci?"

tu, la fel de senin " ..."

ea, in cautarea unei reactii "te-am mai vazut si prin Green Hours, mi-a placut tricoul tau cu o musca, asa te-am remarcat pe-aici in multime, cum te cheama?"

tu "..."

ea, zambind fortat " eh, daca iti mai aduci aminte de mine in Bucuresti si ma vezi prin Green - zi si tu salut... " se intoarce si pleaca.

tu ramai traznit in acelasi loc, abia digerand ideea ca nu ai spus nimic, ca ai ratat ceva ce era - in mod normal - inevitabil, te uiti la ea cum se indeparteaza cu incetinitorul, enervat ca nu poti sa te opresti din zambit. nu te intrebi cum o cheama. pentru ca e inutil la momentul respectiv. umbla prea multi inhibitori intelectuali prin circuitul tau sangvin.

Reusesti sa te misti si te intorci cu spatele la ea care danseaza cu un tip - iei soarele in fata. ai ratat rasaritul, ai ratat-o pe ea.

Si nu-ti pare chiar asa de rau.

Aici am intuit ca ceva a luat-o razna.

Ceva aparent minor, in esenta insa - devastator de important.

Am avut o perioada indeterminabila atunci, pe plaja, in care mi-a disparut constiinta, mi s-au anulat toate dorintele, inhibitiile, tot ce ma reprezinta ca individ separat de ceilalti indivizi.
M-am pierdut pe bune. Nu mai erau din mine decat nisip prins intre degetele de la picioare, pe obraz si in par, un gust acru in gura, dinti si buze uscate.

M-am tot gandit la dimineata respectiva. Niciunul din prietenii mei de fata nu a vazut respectiva blonda. Poate a fost doar imaginatia mea. poate am cazut pur si simplu in visare - si s-a intamlat ce imi e frica de mult ca e posibil sa se intample - am luat ceea ce visam drept real. caz in care ar insemna ca mi-a dat subconsientul o lectie, m-a tras de urechi. Dar cred ca realmente am fost ... prea boem :)